Tripletii Tomson 2

Capitolul 10

Liz

Stateam pe canapea in casa bunicilor mei, privind cu ciuda piciorul bandajat, care ma durea de sa mor.

-Ce faci iubito? Intreaba aparand in sufragerie, si uitasem ca vine la sapte sa ma duca acasa.

-Ma gandesc cum sa arunc cu ceva dupa tine... Nu imi vine sa cred ca ai putut fi intaratat de idiot incat sa lasi o masina de atatea milioane pe mana unui pustan... Care a trecut cu ea peste piciorul meu! Bombani suparata facandu-l sa rada, mda, enervantul dracu.

-Haide, stim amandoi ca nu poti sta suparata pe mine... Adica, ma adori, ce vorbesc eu aici? Cine nu ma adora pe mine? Chicoteste ridicandu-ma in brate si iesind cu mine pe usa, strigand un "La revedere", fara sa mai astepta sa ii raspunda cineva.

Relatia noastra s-a mai asezat dupa ce am mers in NY la Ashley, si unul dintre nepotii ei a trecut cu masina peste piciorul meu, dupa ce inteligentul care ma tine in brate i-a dat cheile... Acum trebuie sa stau patru luni la pat, sunt operata, si cred ca cea mai buna parte din chestia asta este ca atunci cand nu este la munca, e mereu in jurul meu si ma mai lasa sa il ajut cu actualizarea dosarelor, mai greu dar o face.

-Stai cuminte acolo, si taci din gura pana ajungem acasa... Bombane stramband din nas...

-Ei, nu mai calci acolo singur, deci? Intreb amuzata facandu-ma comida in scaunele mari si moi.

-Nu... De cand canapeaua a devenit cel mai mare cosmar pentru mine...

-Ei, hai, nu a fost nimic din ca nu ai mai vazut... Mormai incercand sa imi abtin un chicotit.

-Nu era obligatoriu sa ii vad pe Adrian si Emi in mijlocul... Unu act... Bombane plictisit parcand pe alee, venind apoi si luandu-ma iarasi in brate.

-Paaaai... Daca nu suni... Chicotesc sarutandu-l pe gat... E cel mai tare, ma suporta cu tot cu fite si mofturi, mai ales acum ca nu pot sa ma misc singura.

-Incat o saptamana am stat in casa aceea, mi se parea normal sa intru fara sa mai sun ca sa iti fac bagajele, dudo.

-Mda, si totusi ai uitat sa imi iei lucrusile din baie... Bombani dupa ce ma lasa pe pat, mergand spre locul anterior pomenit, ca sa imi adune lucrurile.

-Dupa ce am vazut... Para-ti bine ca ti-am adus toate hainele si astealalte lucrui de prin casa...

-Adevarat si asta. Chicotesc privindu-l cum apare cu o geanta de umar, pribabil bucsita cu lucrurile mele, ca apoi sa ma ia in brate si sa ma duca iarasi la masina.

-Nu te-ai saturat sa ma cari? Intreb curioasa privindu-l zambind.

-Esti prea usoara ca sa ma satur, si incat tin la tine, atunci, nu, nu m-am saturat. Spune fiind atent la drum, ajungand in cateva minute la casa lui... Sau as putea spune a noastra dupa o luna in care i-am tocat nervii.

-Hai aici, usurico! Chicoteste el, ridicandu-ma in brate si sarutandu-ma pe nas, eu rosind puntin.

-Esti atat de enervant uneori... Mormai cand deschide usa de la casa, ducandu-ma pana sus lasandu-ma pe pat si punandu-mi laptopul in brate. Imi spune ca pleaca pana jos sa manance ceva si apoi se intoarce asa ca eu ma fac comoda, lasandu-ma cuminte pe spate si dau drumul unui serial la care ma uit de ceva vreme, insa nu am avut timp sa il termin.

Zambesc cand il vad intrand in camera, facandu-i semn sa se aseze langa mine. Inchid laptopul punandu-l pe noptiera ca apoi sa imi pun capul pe pieptul lui, inchizandu-mi ochii, lasandu-l sa mi se joace prin par, ma relaxeaza.

-Ma iubesti, nu ingerule? Intreaba facandu-ma sa imi deschid ochii si sa il privesc incruntata.

-Normal, ce vorbe sunt astea? Intreb prinzandu-i fata in palme, privindu-i ochii cu cateva venisoare rosii, ceva nu e bine...