Tripletii Tomson 2

Capitolul 12

Liz

Tresar si ma ridic speriata din pat, dupa ce aud niste sticle spargandu-se jos, ma intorc speriata spre Andrei, observand ca nu e acolo, ma ridic luandu-mi carjele, si coborand cu atentie jos, eram aproape de intrarea in sufragerie cand am auzit doua focuri de arma, impietrind pe ultima piatra, simtind cum mi se scurge toata culoarea din obraji. Aproape alerg spre sufragerie, daca lucrul asta e posibil cu carje, ca apoi sa le arunc cat colo si sa ii sar lui Andrei in brate care ramasese impietrit in loc, privind cadavrul ce zacea acum in sufrageria noastra.

-Doamne ce m-am speriat, puteai sa patesti ceva... Mormai in umarul lui, fiind pe cale sa bufnesc in plans. 

-Nu imi vine sa cred ca asta s-a putut intampla... Ofteaza, avand inca mainile lasate pe langa corp.

-Lasa, totul e bine acum.. Spun incet incercand sa il fac sa se calmeze.

-Nu, nu e bine, puteai sa patesti ceva, esti ranita, nu ai fi putut sa ripostezi, nu pot sa cred ca am lasat sa se intample asaceva. Striga la mine, smucindu-se din bratele mele, facandu-ma sa tresar.

-Nu-i nimic, nu am patit  nimic, sunt bine, nu e nevoie sa ma faci sa ma simt mai inutila decat sunt! Bombani lasand o lacrima sa se prelinga pe obraz.

-Liz... Te rog... Ofteaza apropiindu-se de mine, insa am dat inapoi, oricat de mult poti sa te misti cu piciorul in ghips si fara carje.

Ofteaza spuarat trecand pe langa mine si iesind afara, au prabusindu-ma pe spate pe canapeaua din sufragerie bufnind in plans... Suspinele si strigatele mele de furie mai auzindu-se in casa pentru urmatoarele doua ore. Ma ridic in fund privind cadavrul de pe podea, si sangele prelins pe tot parchetul candva alb.

-Ma simt intr-o stare mai nasoala decat tine... Oh, super, am ajuns sa vorbesc cu mortii... Bombani suparata, recuperandu-mi o carja de sub masuta de sticla, ca apoi sa perg spre telefonul meu ce urla din bucatarie, raspuynzand si bucurandu-ma din tot sufletul cand mi-am dat seama ca e Matt, l-am rugat sa vina dupa mine, ca apoi intre timp ce imi faceam bagajele sa sun la departamentul de politie, care a trimis un echipaj, si in doua ore sufrageria mi-era curata, iar apoi dupa ce am depus marturie si s-a dovedit a fiind autoaparare, omul mort fiind un fost membru al mafiei care fusese in spatele rapirii acelor fete.

Asteptam in fund pe treptele ce duceau spre etaj, asteptandu-l pe Matt, nu imi vine sa cred ca am fost atat de proasta sa cred ca totul va fi bine intre noi de acum incolo, trebuia sa stiu ca are sa se intample ceva, asa isi bate viata joc mereu de mine, nu stiu cu ce am gresit atat de grav de chiar eu trebuie sa trec prin toate astea, am vazut prea multe pentru o singura viata, si de fiecare data cand cred ca nu e nimic indeajuns de mare incat sa ma impiedice, apar munti de probleme care ma tin departe de acel sfarsit fericit, incep sa iau in calcul sfarsitul trist, acela in care toti plang dupa o fata ranita atat de tare de viata, incat a recurs la cea mai drastica metoda pentru a scapa de probleme...

Imi scutur capul, incercand in zadar sa fac gandurile astea macabre sa dispara, moartea nu e o scapare, e doar o cale spre mult mai multe probleme, vinovatie, spre durere, poate nu a ta dar a celor pe care ii parasesti, o sa le dai atatea motive sa creada ca a fost ceva ce nu au facut bine, un lucru care te-a impins spre caderea ta. Si cand colo, tu esti doar o fetita care nu a putut sa streaca prin cruzimea prostii asteia care noi o numim viata, si in sfarsit psihicul tau fragil a cedat, impingandu-te spre acea moarte nedreapta.

Oricat de grea, cruda, si nedreapta ar fi viata, si chiar daca nimic nu iti iese bine, chiar daca cele mai dragi persoane iti dau impresia ca te urasc si traiesti degeaba, nimic nu trebuie sa te faca sa ajungi in pragul nebuniei si sa iti pui singur capat vietii, desi e urata si data dracu, viata are partea ei frumoasa, toate amintirile, toate persoanele care chiar tin la tine si te iubesc, ar trebui sa te opreasca sa ajungi la asaceva. Adica, inainte sa faci prostia vietii tale ar trebui sa te gandesti cata suferinta vei aduce in viata celo care te iubesc daca se ajunge la asa ceva.