Tripletii Tomson 2

Capitolul 14

Liz

Intru in biserica exact in spatele lui Ash, vazand doar cum Chels ii sare in brate strigand un "verisoara"... Astea de cand mai exact sunt verisoare? Stii ceva... Nici nu vreau sa aflu.

-Daca o sa fi mai nebun ca maicata, imi pare rau de tine copile... Mormai privindu-l pe Eli, acesta razand zgomotos si tragandu-ma de par... Super, o tu bataiosule.

Privesc toate uniformele albastre din incapere, venindu-mi sa lesin pe loc, insa m-am calmat imediat ce ei si-au intors repede privirea spre altar, parca speriati de satena care e cu un cap mai mica decat mine, super, am ajuns sa o vad si pe asta...

-E intreaga? Bombane Blake ajungand langa mine, parea destuol de obosit...

-Ti-ai cam iesit din forma, tu musculosule... Rad tragandu-i un cot in coaste, acesta stramband din nas si inchizand ochii pentru o sacunda.

-Am doisprezece copci in piciorul stang si vreo doua coaste rupte... Daca asta inseamna iesit din forma, da, da am facut-o... Spune acru facandu-ma sa imi para rau ca am deschis gura.

-Scuze... Mormai printre dinti facandu-l sa isi dea ochii peste cap, ca dupa sa o priveasca pe Hell care se juca cu gulerul de la camasa lui.

-Nu-mi vine sa cred ca inca mai porti raca pe mine din cauza intamplarii de la botez... Spun enervata privindu-l pe enervantul asta in ochii lui albastri si cruzi.

-Cum sa fi atat de idioata incat sa lasi unul dintre Snakes inauntru?! Se rasteste el in soapta, fiindca Ash ne privea oarecum suspicioasa, stim amandoi ca uraste sa vorbim despre chestia aceea. Nu ca faptul ca Eli era aproape sa fie ucis e un lucru nesemnificativ...

-Nu am stiut cine e, s-a prezentat drept mama lui Tris, de unde dracu sa stiu ca e o impostoare... Oftez enervata, nu imi vine sa cred ca Blake a ajuns sa ma urasca pentru atata lucru.. Nu ca aproape uciderea baiatului lui nu e un lucru important.

-Si daca era mama lui Tris, nu avea ce cauta acolo, soacra-mea o uraste! Bombane el intre dinti cand ne-am asezat la locurile neoastre, rasufland usurata cand Ash s-a asezat intre noi, impiedicand o cearta de toata frumusetea, i l-am pasat ei pe Eli, nu e ca si cum nu ma simteam eu si asa indeajuns de vinovata, daca nu era Eliot, probabil acum Elijah era mort. Din vina mea... 

Ma ridic stramband din nas, ca apoi sa ma indrept repede spre usa de la iesire, exact cand Raul si Chels urmau sa se sarute... Am ajuns in curtea din spate a bisericii, asezandu-ma in fund pe trepte, aranjandu-mi putin rochia neagra, ca apoi sa imi pun barbia in palma si sa privesc trandafirii rosii care parca imi faceau in ciuda cu perfectiunea lor.

-Hei blondo... Spune Blake asezandu-se langa mine, facandu-ma sa tresar, probabil vroia sa continuie cearta.

-De ce ai venit... 

-Pai, era cat pe ce sa vina Andy, insa nu puteam sa las cavalerul sa isi paraseasca postul, asa ca i-am facut semn ca vin eu la tine, plangacioaso... Chicoteste el amuzat, facandu-ma sa scap si eu un zambet. Si pe langa asta, Ash mi-a tras una dupa cap dupa ce ai plecat de am crezut ca imi ies ochii, are niste urechii mult prea bune nevasta-mea...

-Nici nu stii... Ii aud vocea satenei, ca apoi sa se aseze in partea mea dreapta, acum fiind intre cei doi enervanti, stresanti.

-Uite cum stau lucrurile Liz, in ultima vreme suntem foarte stresati fiindca Snakes l-au luat in vizor pe Elijah fiindca Ash a refuzat sa il trimita pe vrunul la "Pregatire", si ne e frica ca au sa afle incurand de Hell  si va fi urmatoarea tinta... E fata, desi poate sa sune cam misogin, insa e mai fragila decat un baiat... Imi spune Blake bagandu-ma cu totul in ceata.

-Ce e aceasta pregatire? Intreb derutata facand-o pe Ash sa isi dea ochii peste cap.

-E o prostie totala, un copil din fiecare M. din lume este dus intr-o padure unde urmeaza sa se omoare unii pe altii, pana la ultimul, ca sa se afle care mafie va fi cea mai puternica a acelei perioade, chestia asta se intampla o data la patru generatii, ultimul câștigător fiind tatal mamei, dupa ce mi-a povestit ea, Dante n-avea ce cauta acolo, fiindca nu era din familia Robinsonilor, insa tatăl lui Kile avea nevoie sa trimita pe cineva care chiar putea sa castige, si reusise, bunicul fusese singurul concurent din orice generatie care nu se intorsese total schimbat acasa, si asta a fost o minune... Insa bucuria nu a durat pentru mult timp, fiindca ura lui Kile pentru el crestea din ce in ce mai mult... In asa fel incat lucrurile au luat-o razna... Imi povestește ea cat de in amănunt cu putinta ce e cu aceasta pregatire, eu ramanand tot in ceata, sincer, Ash nu era chiar cea mai buna la pastrarea liniei unei povesti.

-Deci, copii o sa fie atacati, atata timp cat tu nu o sa trimiti pe nimeni... Intreb eu incercand sa vad daca am inteles ceva.

-Mda, nu am de gand sa imi condamn nici un copil la moarte, atata timp cat sunt cu mine si pot sa ii apar... Maraie ea facandu-ma sa imi las capul intr-o parte... Acum incep si eu sa inteleg de ce Blake e atat de iritat cand vine vorba de asa ceva.

-Hai sa schimbam subiectul, niciodata nu mi-ai spus cum ai ajuns mai exact cu Ash, sau la Ash, mai exact... Spun zambind slab spre Blake.

-Tata nu mai stia cum sa scape de mine ca sa o poata casatori pe Char cu unul dintre prietenii mei pentru bani.. Asa ca fiind mai mare si mai copt la minte, am fugit de acasa impreuna cu sora-mea, intalnindu-l pe Alex ca prin minune, si dupa ce ajunsesem sa formez o echipa destul de decenta cu cativa oameni de acolo, si dupa ce am reusit sa ii castig cu greu increderea, el mi-a propus sa mergem cu el in NY,  fara sa stiu ca toate astea au fost orchestrate de mama cu ceva timp inainte ca ea sa moara, urmand sa intru in mafia lui Tris si sa dau de nebuna aceea ce imi mananca zilele... Rade el aratand spre Ash, aceasta dandu-si ochii peste cap.

-O mai taci, cica, iti mananc zilele, dar tu ce faci? Tu ma mananci cu totul. Rade ea facandu-ma sa rosesc intre timp ce Blake ii ranjea pervers... Astea sigur sunt intregi la cap?

-Usor iubito, sperii ingersaul... Zambeste el, vanindu-mi sa imi dau doua cand am auzit-o pe Ash razand tare si colorat.

-Nu mai speriati marfa, asta e a mea... Il aud pe Andrei razand, ca apoi sa ma uit in spatele meu incruntandu-ma, tradatorul dracu...

-Copii unde sunt? Il intreaba Ash razand, facandu-ma si pe mine sa zambesc usor, bucurandu-ma ca au reusit si astea sa primeasca aprobare sa faca nunta in curtea din fata a bisericii, si nu mai trebuia sa mergem pana nu stiu eu unde.

-Cu Eliot care deabea le face fata... Au un an, nu?

-Aproape, fac peste cateva luni, in 20 decembrie.

-Ce dlagut... Ma maimutaresc eu facandu-i sa rada pe cei trei, vroiam o pauza de la toate astea uneori, insa acum nu, imi place sa imi petrec timpul cu ei doi, chiar daca facem parte din alte lumi, nu am cum sa ii judec, in aceea s-au nascut, ar fi ca si cum ai scoate un peste din apa sa incerci sa ii schimbi exactpe ei, poate pe niste copii care inca nu au trecut prin tot ce au trecut ei, s-ar putea, insa cu greu, fiindca daca sunt nepregatiti, si incerci sa ii lasi sa traiasca o viata normala, vor fi mereu vurnelabili in fata pericolelor, iar cand vor intra fara voia lor in lumea aceea, va fi asemeni unei traume pentru ei.

Nu ii inteleg pe cei care ii judeca fiindca "isi trimit copii sa dea fata cu moartea". Insa consider ca e mai bine asa, sa fie pregatiti si sa fie pregatiti sa o infrunte, decat sa traiasca linistiti, si sa se trezeasca intr-o buna zi cu pistolul la tampla, fara sa stie ce sa faca si cum sa reactioneze.

O data ce te-ai nascut in acea lume, nu mai ai cum sa iesi, ai un trecut in urma, chiar daca nu e al tau, pentru unii razbunarea e mult mai importanta decat faptul ca esti nevinonat si nu ai facut nimic tu cu mana ta.

Altfel de ce sa atace un copiul mic si neajutorat, care nu a avut inca timpul necesar ca sa faca ceva care sa ii deranjeze, ce motiv sa aiba decat sa le faca rau celor care tin la el. Daca stai sa te gandesti, are mai mult sens sa iti pregatesti copilul "sa dea fata cu moartea" decat sa stea "orb" in fata ei si sa nu poata sa faca nimic.

-Cred ca ar trebui sa intram inauntru.. Spun eu iesind din gandurile mele ciudate, ca apoi sa mergem la ceilalti, incepand sa ma joc cu micutul Elijah, care inca nu avea constiinta necesara de a isi da seama ce il asteapta in viitor... E doar un copil acum, si imi pare rau de pe acum pentru el din cauza toturor lucrurilor pe care o sa le pateasca de-a lungul vietii, sunt nasa lui, normal ca tin la el, insa nu ai cum sa te bucuri cand te gandesti ca nu o sa poata sa treaiasca o copilarie fara probleme, cel putin nu majore, ca cea pe care am trait-o eu.

-Stii micutule, chiar daca o sa sune ciudat, si probabil nu o sa mai tii minte ceea ce o sa iti spun eu acum- ii zambesc satenului, seamana prea mult cu mama lui, desi ea are obiceiul sa si-l vopseasca putin mai inchis- insa cred ca o sa reusesti sa faci o fata fericita in cele din urma, insa daca semeni chiar atat de mult cu maica-ta, mai intai vei da cu capul de atatea ori incat iti va fi sila sa mai auzi de asa ceva... II zambesc complice, stu ca suna ciudat, insa am presimtirea asta de fiecare data cand ii vad ochii mici si albastrii.

-Va continua...

Scuze ca e putin cam scurt insa am se mers la o zi de nastere si sunt in criza de timp...