Pana sa termine sa se gandeasca la asta, el o prinsese de brat si ii puse mana la gura ca sa nu poata tipa, apoi o duse intr-o casa noua cu mobilier alb. Atmosfera era una calda, iar culoarea puritatii deschidea incaperea in care se aflau cei doi:
-Intra, te rog! Simte-te ca acasa.
-Dar…unde suntem? intreba Shizuki uitandu-se in jur mirata.
-Suntem in apartamentul meu. Te-am adus aici ca sa te avertizez in legatura cu tatal tau.
-Ce stii de tata? se interesa ea cu sufletul la gura.
-Am auzit ca o sa vina in vizita de Craciun si ar fi bine sa petreci timpul cu el, cat mai poti…
-Ce legatura ai tu cu tatal meu? De unde il cunosti? Shizuki ramasese fara cuvinte pentru ca era fericita si in acelasi timp si nedumerita, nici macar ea nu stia cand avea sa-l intalneasca.
-Tatal meu si al tau au fost parteneri de afaceri, pana cand Otōsan* a aflat ce a facut tatal tau. Pentru ca mama ta voia sa preia conducerea afacerii lui aici, in Japonia si sa-l trimita pe Ryoko Masato in S.U.A, el nu a aceptat acest lucru si a scapat de ea.
-Chh…Imi acuzi tatal ca a ucis-o pe mama…Shizuki incepuse sa planga, dar isi ridica brusc privirea. N-Nu pot sa cred asta! Nu vreau sa cred ca tatal meu e un criminal! Refuz sa cred..ah!
Daichi o lua de mana si o impinse incet cu spatele de perete. Puse o mana langa ea si ii sopti la ureche, zambind viclean:
-Ce motive as avea sa te mint? In momentul acela Shizuki isi dadu seama ca vorbea serior in privinta tatalui ei si urla de durere afland ca in tot acest timp fusese mintita. Un tipat sfasietor zgarie incaperea si parca intunericul cuprindea totul ca o noapte cumplita de iarna.
La scoala, Naoko o intreba pe Kasumii daca a vazut-o pe Shizuki:
-Da, zicea ceva de un baiat blond cu care avea sa lamureasca anumite lucruri…fie vorba intre noi, simtea ca o urmareste, ha ha!
-Cum!? Si voia sa discute cu el de una singura?
-Pai…asa zicea…S-Stai! Unde te duci? intreba Kasumii incercand sa-l opreasca.
-Poate a intrat in probleme, ma duc sa vad daca e bine. Si pleca grabit spre casa ei, rugandu-se sa fie teafara.
Din fericire, Shizuki ajunsese acasa cu putin timp inainte:
-Ryoko! Ryoko! striga Hiroyuki ingrijorat.
-H-Hiroyuki-kun?! Pe chipul ei se vazu ca a plans. Nu putu ascunde urmele sterse ale lacrimilor care cazusera pe o obrajii ei ca doua rauri repezi.
-Esti bine? Ce ai patit? Unde ti-a fost capul sa pleci de una singura asa? Puteai fi ranita sau mai rau…
Shizuki era fericita stiind ca cineva s-a ingrijorat pentru ea:
-I-Imi pare rau! Nu stiu la ce m-am gandit. Pe jos se vedeau picaturi de apa care cadeau din dreptul ei. Incepu din nou sa planga.
Hiroyuki o imbratisa fara sa-i spuna nimic si ii puse mana pe cap, zambind. Ce bine! Apoi o indeparta usor si ii sterse lacrimile:
-Nu vreau sa te mai vad plangand, bine?
------------------------------------------------------------------
*Otōsan (おとうさん)= tata
CITEȘTI
Shizuki no Himitsu
FanfictionRyoko Shizuki este o eleva de 15 ani, pana cand afla de trecutul ei si de misiunea pe care o are. Isi face prieteni, dar ii e greu sa ii lase in urma pentru datorie, asa ca incalca legamantul si traieste dupa propriile reguli. Shizuki no Himitsu=...
