Shizuki no Himitsu

Capitolul XIII- O alta Shizuki

-Secret? statu putin pe ganduri daca ar fi bine sa-i spuna adevarul si sa-l implice si pe el...Hiroyuki-kun, am incredere in tine si in Kasumii-chan. Daca voi avea probleme, fiti siguri ca va voi anunta. Afisa un zambet fals si pleca spre casa. Naoko nu se lasa pacalit de acel truc si porni discret in urma ei.

 In zgomotul acelui oras aglomerat, pasii Shizukai accentuau sunetul puternic. Parea totul normal, dar fara ca Shizuki sa poata reactiona in vreun fel, se vazura din perete aparand doua maini care o prinsesera de gura si de mijloc si o trasera in intunericul unei stradute fara iesire. Mainile conturau silueta unui om inalt si solid care statuse ascuns dupa cladire, asteptand momentul oportun pentru a actiona.

Intre timp, la sediul firmei Aichiko:

-Domnule, scuzati-ma daca va deranjez, dar e urgent! Cand ne-ati trimis sa ne ocupam de Ryoko Shizuki, cineva a intervenit. Nu stim inca cine...

-Hmmm...se pare ca are ajutoare. Nu ar trebui sa o subestimam. Du-te si afla cine s-a implicat in asta. Pe langa biroul lui trecu Daichi, care fugise de la spital fara sa trezeasca suspiciuni. Daichi, vino aici! ii spuse tatal lui pe un ton sever. Dar ce ai patit la brat? Rana ii atrase atentia...

-Doar o bataie... Nu prea am timp acum sa discutam. Statea distant cu mainile in buzunar si cu privirea spre fereastra. Relatia dintre ei era rece, iar prin caracterul sau impunea o oarecare distanta, totusi prapastia dintre cei doi nu il oprea pe Daichi sa-i arate tatalui sau respectul cuvenit.

-Atunci nu te retin mult. Nu o vei mai urmari pe Ryoko Shizuki. Daichi isi intoarse privirea spre tatal lui, uitanduse incruntat. Am trimis pe altcineva sa se ocupe de asta, dar se pare ca cineva ne-a incurcat planurile. Probabil nu stii cine, nu?

-Hmm...ma intreb cine are atata curaj sa se puna cu noi? zambind intr-o parte si cu un aer superior iesi din biroul tatalui sau.

Cel care ii surprinsese era acelasi om bine-facut cu zgarietura pe fata, care daduse peste ea data trecuta. Dar acum , nu mai era atat de politicos cum fusese. Incerca sa o loveasca, dar Shizuki isi ferise capul, iar el lovi din plin zidul. In clipa aceea, Naoko il lua pe atacator si il tranti pe jos. In lupta aceea pe viata si pe moarte, Naoko inca se gandea la siguranta lui Shizuki:

-Ryoko! Fugi! Pleaca de aici! Shizuki alerga cinci pasi spre strada principala, dar cu cat se apropia mai mult, incetinea, simtind ca nu-si poate lasa prietenul in urma. Cel care ii atacase, scoase un pistol, dorind sa termine ce incepuse, dar Naoko il prinse de incheietura si indrepta pistolul spre cer. In pustietatea aleii se auzi un foc de arma ce perturba linistea ce prezida drumul. Shizuki se sperie si isi duse mainile la urechi. Fara sa gandeasca prea mult, isi aminti de pistolul gasit in geanta, il scoase, il indrepta spre ei si trase de mai multe ori:

-Hiroyuki-kun! Nuuuu!!! tipa cu toata puterea. Cand deschise ochii mai bine, vazu ce a facut.