Shizuki no Himitsu

Capitolul XXIII- Planul perfect

Cum Daichi fusese dezmostenit de catre tatal sau, nu mai avea acces la firma lui, fiind nevoit sa se descurce singur. Iar dupa refuzul primit din partea lui Shizuki, gasi o modalitate discreta pentru a-i face probleme tatalui sau.

Se gandi ca daca serviciile companiei nu se ridica la nivelul asteptarilor, sigur profitul acesteia va scadea, iar asta ar aduce numai probleme. Ii sabota masinile, creeand defectiuni tehnice, ii anula intalnirile de afaceri, incurcandu-i planurile, cu allte cuvinte ii strica putin cate putin imaginea; aceasta pata aparuta asupra firmei regasindu-se si in stirile locale. Daichi crease o intreaga disputa pe tema aceasta, tatal lui avand sa dea socoteala in fata presei si in acelasi timp in fata miilor de oameni, despre ceva ce nici nu facuse. Fiind sigur ca tot ghinionul pe care il are i se datoreaza fiicei dusmanului sau (Shizuki), ii trimise o scrisoare prin care o chema la sediul firmei lui, sustinand ca doreste sa ii ofere o bursa de studiu la o facultate destul de scumpa. Daichi, fiind de atata timp pe urmele tatalui sau, i-a dejucat planul si a luat legatura imediat cu Shizuki prin telefon:

-Alo?...

-Ryoko, am aflat de scrisoare pe care ai primit-o. E de la tatal meu, sigur ceva nu e in regula, asa ca ia-ti pistolul la tine cand te duci la el, ca masura de siguranta.

-Daichi? Cred ca tatal tau imi ofera o mare sansa. As vrea sa profit de ea, daca nu te superi. Si cred ca abia astept sa-l intalnesc pe cel cu care familia mea e intr-un conflict.

Sigura pe ea si profitand de ocazia care i-a fost data sa se apropie mai mult de el, ii inchise telefonul lui Daichi si se pregati de drum, urmand sa o ia din fata casei o masina a companiei.

Chh! Naiva asta. Sigur e in pericol acolo. Daichi era ingrijorat pentru ea, asa ca se pregati sa-l confrunte direct pe tatal sau si merse cat de repede putu la Compania Aichiko.

Shizuki fu intampinata la intrarea in cladire, de mai multi agenti de paza si un asistent personal al sefului, care a condus-o pana in biroul acestuia. Cand usile inalte, din lemn masiv, decorate cu un model complex, facute manual se deschisera, ea vazu o sala mare, luminoasa, cu ferestre asezate pe tot peretele exterior. Un covor rosu ducea spre biroul din stejar al lui Raiden Kotono. Doua coloane mari din mozaic, de o inaltime de 3 metri erau plasate pe o parte si pe alta a salii. Un balcon se intindea de-a lungul peretelui, la o distanta de 2.5 metri de podea. Parca totul era desprins dintr-un basm. Shizuki nu se lasa distrasa de decorul scump, stiind  de ce se afla acolo.

-Buna ziua, Domnisoara Ryoko. Te asteptam de ceva timp.

- Buna ziua. Trebuie sa va spun ca aveti un birou foarte frumos. Sunteti tatal lui Raiden Daichi, nu? De aceea ma urmarea el…si sigur sunteti raspunzator si pentru toate problemele pe care le-am avut.

Shizuki se gandi ca o abordare mai directa i-ar da impresia lui Kotono ca e stapana pe situatie si ca stie destul de multe despre el; insa el avea experienta afacerilor si manipularea celor din jur ii era in sange.

-Hm! Problemele tale? Nu sunt din vina mea, ci doar din a ta. Fiecare are control absolut asupra propriei sale vieti. Daca viata ta e un esec, e datorita faptului ca nu esti stapana pe ea, iar asta costa destul de mult, nu?

Vorbele lui dure ii patrunsera adanc in inima lui Shizuki. Imaginea mamei pe care a pierdut-o, tatal care era departe de ea, faptul ca se simtea singura de multe ori, toate se adunau si dadeau dreptate celor spuse de Kotono. Cu cat realiza mai mult cum e lumea rea in care traieste, viata pe care o are si persoanele care ii lipsesc, cu atat se simtea mai vulnerabila in fata celorlati. O durere adanca, sustinuta de un fior o cuprinsese, dar era hotarata sa afle adevarul, oricat de crud era:

-Tu…Ai avut vre-o legatura cu moartea mamei  mele?