Shizuki no Himitsu

Capitolul XI- Probleme

Zilele treceau si lucruri din ce in ce mai ciudate se intamplau in jurul ei. Se informa mai mult in legatura cu tatal bogat al lui Raiden Daichi, despre afacerea lui, locuinta, relatiile pe care le avea, cu alte cuvinte se apropia din ce in ce mai mult de scopul pe care si-l propusese. Insa fara sa stie, cineva din umbra urmarea fiecare miscare a ei. O urmarise atat de mult incat aproape stia tot programul ei.

Intr-o zi ploioasa, in drum spre scoala, un om inalt, bine facut, cu o zgarietura pe fata, care imprastia peste tot in jurul sau un aer sumbru, intra brusc in ea si o impinse pe jos:

-Imi pare rau, domnisoara, nu am vrut. O ridica, oferindu-i un servetel, apoi pleca grabit.

Shizuki nu vazu nimic neobisnuit la acest incident si merse mai departe. La scoala, cand deschise geanta ca sa-si scoata cartile vazu un pistol argintiu, nu foarte mare, dar cu siguranta nu era locul lui acolo. Se panica, isi stranse lucrurile si o lua la fuga spre iesirea din scoala:

-Ryoko! Se auzi din spate Naoko care alerga dupa ea si o prinse de brat.

-Nu am timp acum, Hiroyuki-kun! Te rog da-mi drumul, ma grabesc! Isi smulse mana si alerga cat de repede putu spre casa. Ce o fi cu ea? ramase ganditor Naoko. Dar Shizuki nu ajunse departe ca se opri dupa un perete si se uita ingrijorata in jurul ei. Nu stia ce sa faca, era confuza si speriata. Cum a aparut pistolul aici? Oare cineva ii dorea atat de mult raul incat puse totul la cale ca sa o incrimineze? In ziua aceea nu se mai intoarse la scoala.

Dar problemele nu aveau sa se incheie aici. Urmatoarea dimineata, trecu strada spre trotuarul celalalt, dar nu apuca sa faca nici trei pasi, ca o masina se indrepta direct spre ea. Ramasese incremenita, uitandu-se cum masina venea sprea ea fara sa poata face nimic. Era neajutorata, iar situatia scapa de sub control. Masina se apropia fara sa franeze, iar deodata se auzi un tipat care cuprinsese zgomotul insuportabil al aglomeratiei din oras:

-Ryokooo!!!  Indata un fior puse stapanire pe ea…

-AAAAAHHHHHH! Dupa o rasucire de 180 de grade a masinii, o frana brusca zgarie strada si masina disparu.

O liniste adanca invaluise orasul. Cateva pete de sange se imprimara pe asfaltul cald. Shizuki era intinsa pe spate, iar de-asupra ei statea Daichi cu o rana urata in dreptul umarului. Picaturi rosii ca focul cadeau pe uniforma ei:

-Ryoko! Ryoko, deschide ochii! Spune ceva! repeta Daichi disperat.

Cu o voce calda si inceata, Shizuki puse mana pe rana lui. Din fericire, ea scapa cu o simpla zgarietura:

-Esti ranit!

-O sa fiu bine! Acum trebuie sa ajungi la scoala, fara sa observe cineva ceva. Mergand cu ea spre scoala, sangele murdarea din ce in ce mai tare tricoul, iar rana se agravase. Shizuki nu trecu cu vederea acest lucru:

-Lasa-ma pe mine. Trebuie sa mergem la un spital cat mai repede. Ea il lua de cealalta mana si schimbara directia.