Shizuki no Himitsu

Capitolul XXIV- Trecutul

Inainte ca Kotono sa raspunda la intrebarea ei, Daichi intra pe usa, hotarat sa o sustina pe Shizuki, infruntandu-l pe tatal sau:

-Bine, sunteti amandoi aici. Atunci am sa clarific situatia: Da! Am avut legatura cu moartea mamei tale. Si sigur ai auzit povestea de la tatal tau, care nici el nu stie pe deplin adevarul.

“Mama ta si cu mine formam un cuplu frumos acum ceva timp, dar dupa o cearta mai aprinsa ne-am despartit. In urmatoarea luna l-a cunoscut pe Masato si dupa 3 luni s-au casatorit. Primul copil pe care l-a adus pe lume, era al meu, Daichi, pe care nu a vrut sa-l creasca si mi l-a incredintat mie, apoi ai aparut tu, Shizuki, fiica lui Masato.”

Shizuki realiza conjunctura in care s-au intamplat toate acestea si isi dadu seama cum se termina povestea dintre cei trei.

-Fiind gelos ca mama avea viata pe care si-o dorise din totdeauna, iar tu ai fost doar un pion in viata ei, te-ai gandit ca nu vrei sa o mai vezi niciodata, asa ca ai inscenat accidentul cu masina. Shizuki era complet axata pe problema asta, asa ca omisese un lucru important, pe care Daichi il observa in vorbele tatalui sau:

-Asta inseamna ca eu si Shizuki avem aceeasi mama, deci suntem frati vitregi. Shizuki il privi cu toata speranta pe Daichi si nu il mai vedea ca pe un prieten apropiat, acum putandu-i spune “frate”.

-Nu imi pare rau pentru ce am facut! Cu un zambet maniac si cu satisfactie in privire, Kotono se apropie de Shizuki. Imi pare rau ca nu am terminat ce am inceput. Semeni atat de mult cu mama ta, ceea ce ma face sa-mi amintesc de nenoorocita aia.

Kotono o prinse de brat si o impinse pe jos. Daichi se baga in fata ei, tinand mainile intinse, ca si cum ar fi un paravan. Abia acum incepu adevarata confruntare dintre ei:

-Nu te atinge de ea! Dupa tot ce ai facut, mi-e rusine ca imi esti tata. Daichi il privi cu dispret si ii intoarse spatele ca sa o ridice pe Shizuki.

-Nu te las a ma privesti in felul asta si mai ales sa imi intorci spatele. Daichi, e timpul sa te decizi daca esti de partea castigatorilor sau nu. Kotono se indeparta de ei, privind pe fereastra, destul de iritat, iar pe balconul asezat de-a lungul peretelui isi facura aparitia cativa agenti de paza inarmati. Spiritele deja se incinsera, iar cale de intoarcere nu mai era.

-Tu nu intelegi, nu? Am castigat deja. Faptul ca ai marturisit tot, ca ti-ai scos masca ca sa vedem adevarata ta fata, te-a facut deja un pierzator. Nu esti mai mult decat un criminal.

Kotono nu mai gandea limpede dup ace auzi parerea propriului sau fiu si le ordona agentilor sa o aiba in vizor pe Shizuki, astfel, ranind ce iubea Daichi, poate avea sa isi schimbe parerea. Pe neasteptate, unul din paznici, scoase pistolul si trase spre ea. Un sunet amplu cuprinse incaperea plina de tensiune. Shizuki isi intoarse capul spre cel ce trasese. Pupilele i se dilatara si nici nu avu timp sa vada glontul. Intr-o fractiune de secunda, acesta strapunse deja corpul. Privind in gol, Shizuki vazu cum pierde ceea ce o protejase pana atunci:

-Daichiii!!!! Tipatul ei indurerat cutremura inimile celor de fata.Il vazu cum se bagase pe directia glontului. Cu fata sprea ea, imbratisand-o ii sopti ca un ultim cantec de mangaiere: “Imi pare rau ca nu am putut face mai mult pentru tine. Iti dau viata mea in schimb, asa ca traieste pentru mine.” Urmari cu lacrimi in ochi cum se prabuseste la pamant. Cazu in genunchi, neajutorata, cu privirea in jos, gandindu-se ce i-a mai ramas. Poate cel mai important lucru, pe care nu-l pretuise pana atunci: VIATA. Isi inalta privirea spre cel care trasese si uitandu-se mai bine la el, realiza ca e barbatul bine-facut pe care il nimeri in picior cu un glont al pistolului de argint.

Se ridica in picioare, scoase pistolul din geanta ei si il indrepta spre Kotono:

-Tu esti cel care a pus totul la cale! Vrei ca si acesta sa para un accident? Tata mi-a spus bine: datoria mea e sa ma protejez, de cei ca tine. Printre aceste vorbe se apropie de el. Mana ii tremura si lacrimi fierbinti i se scurgeau pe obrajii aprinsi. Fara sa fie atenta, acesta o prinse de mana, ii smulse pistolul si radicand mana sa o loveasca,  un glont al urii il lovi in abdomen. Cu ultimele lui puteri, Daichi o apara pe Shizuki, indeplinindu-si rolul de frate mai mare.