Intoarse monitorul cu pozele primite mai devreme spre el, fiecare derulandu-se incet, parca prea incet pentru ritmul alert in care batea inima lui. Daichi se albi la fata, vazand pozele care surprindeau faptele sale. Din starea de revolta si iritare cu care venise, trecu intr-o stare de vulnerabilitate, simtindu-se dezarmat, sub dominatia tatalui sau care, ca deobicei, detinea controlul. Totusi, isi pastra calmul si fara sa-i arate ca e victima propriilor fapte determinate de “un sentimentalism ieftin”, ii raspunse pe un ton liniar, mascand nelinistea din sufletul lui:
-Daca pentru asta m-ai chemat aici, nu am ce explicatii sa-ti dau. Se ridica de pe scaun si nu apuca sa faca nici doi pasi.
-Stai jos, Daichi! Nu am terminat! Vocea tatalui sau veni ca un tunet asupra lui si il facu sa se supuna vointei sale, fara sa scoata un sunet de dezaprobare. Datoria ta era sa scapi de Ryoko Shizuki pentru ca reprezinta o amenintare asupra companiei mele. Ai incalcat cuvantul meu si ai facut ce ti-a trecut prin minte fara sa gandesti. Daichi isi duse privirea intr-o parte ascultand nepasator morala tatalui sau. M-am gandit mai bine si nu meriti sa mostenesti afacerea mea. Ai ales singur sa faci ce iti doresti, esti liber sa mergi pe acest drum. Poti pleca acum, imi pare rau ca te-am retinut pentru “o problema atat de neimportanta”. Reactia lui Daichi la cuvintele aspre ale tatalui sau fura pe masura neascultarii:
-Cum adica? Ma dezmostenesti? Dar sunt singurul tau fiu, avem acelasi sange. NU POTI FACE ASTA!!! Daichi a riscat si a salvat-o in secret pe Shizuki si astfel a pierdut compania Aichiko, banii si averea pe care o avea, dar mai ales a castigat dispretul tatalui sau.
-Pot face ce vreau, Daichi. Pot gasi usor un descendent si un mostenitor al averii mele. Daca nu respecti regulile impuse de mine si incalci cuvantul meu, esti un om slab, iar eu nu am nevoie de cei ca tine. Poti pleca, imi irosesc timpul!
Daichi suferea in adancul sufletului sau pentru ca intr-un fel isi iubea tatal si recunoscu ca are nevoie de el; se indrepta spre usa si isi manifesta dezamagirea si dispretul pe care i-l purta cu o lovitura puternica in perete si cu vorbe la fel de dure ca ale parintelui sau:
-Nu am nevoie de tine si de compania ta! M-ai despartit de mama cand eram mic ca sa ma pregatesti sa devin un afacerist bun ca tine, dar se pare ca ai esuat. Daca eu sunt o rusine pentru tine, tu esti o mai mare rusine. Nu ai fost in stare sa ma inveti nimic. Se retrase, ascunzand adevaratele sale sentimente de furie si ura.
Hmmm, se pare ca totusi a mostenit ceva de la mine… Kotono afisa un zambet ipocrit, punand la cale planul de a gasi pe cineva care sa-i urmeze.
CITEȘTI
Shizuki no Himitsu
FanfictionRyoko Shizuki este o eleva de 15 ani, pana cand afla de trecutul ei si de misiunea pe care o are. Isi face prieteni, dar ii e greu sa ii lase in urma pentru datorie, asa ca incalca legamantul si traieste dupa propriile reguli. Shizuki no Himitsu=...
