Capitolul XII- Prieten sau rival?

36 3 0
                                    

La spital il primira de urgenta, rana fiind deschisa si destul de periculoasa. Shizuki astepta in afara cabinetului, agitandu-se si sperand ca situatia sa nu se agraveze. Dupa o ora de asteptare si stres, dupa multe analize si radiografii, doctorul iesi sa o cheme inauntru. Daichi avea umarul bandajat, iar tricoul patat de sange era asezat la capatul patului pe care statea:

-Umarul lui va fi bine curand. Nu e o rana foarte grava, dar sa nu forteze mana aceea. Il vom tine sub observatie pana dupa-amiaza ca sa fim siguri ca nu apar complicatii.

-Multumim, domnule doctor! El iesi din cabinet si ii lasa singuri. Ai auzit? Ma bucur atat de mult ca nu e nimic grav…I-Imi pare rau ca din cauza mea ai ajuns aici. Am sa stau cu tine pana vei iesi din spital.

Daichi stia ca Shizuki ar fi mai in siguranta langa el, dar inca nu stia cine erau cei din masina care apropape o omorasera. Trebuia sa se ocupe de asta cat mai curand:

-Noi nu suntem prieteni! Ar fi bine sa ajungi la scoala pana nu ingrijorezi pe cineva. Vorbele dure si atitudinea distanta ale lui Daichi erau doar un paravan intre atasamentul pe care il simtea fata de Shizuki. Ea intelesese relatia dintre ei si se indrepta spre usa:

-Daca nu suntem prieteni, nu suntem nici dusmani…Te voi considera rivalul meu, Raiden Daichi! Se intoarse brusc si ii zambi prieteneste, apoi o lua la fuga spre scoala.

Daichi afisa un zambet cu coltul gurii si ridica privirea: Pfff…Ryoko Shizuki. Nu e o fata ca oricare alta!

La liceu situatia statea diferit:

-Hiroyuki-kun!!! deschise Kasumii usa clasei. Nu o gasesc nicaieri pe Shizuki-chan!

-Ce!? Daca ma gandesc mai bine, ieri a plecat de la scoala si nu s-a mai intors. Acum lipseste din nou…ceva nu e in regula. Trebuie sa discutam cu ea.

In clipa aceea, Shizuki intra in clasa si ii saluta pe colegi. Fu atat de grabita si ingandurata, incat uita de uniforma patata:

-AAAAA! Shizuki-chan, esti ranita! Ce s-a intamplat? striga speriata Kasumii.

-Huh!? Cum? Nu…nu e nimic. S-a ranit cineva cand veneam spre scoala si l-am ajutat, apoi m-am dus la spital ca sa vad daca totul e in regula. Se pare ca m-am murdarit fara sa-mi dau seama. Dar gesturile ei o tradasera, iar dupa scoala Naoko prinsese ocazia perfecta pentru a vorbi cu ea intre patru ochi:

-Ryoko! In ultimul timp nu esti in apele tale. Simt ca…imi ascunzi ceva. Nu numai mie, ci tuturor. Ascunzi un secret pe care numai tu il stii.

Shizuki no HimitsuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum