Iubirea Morţilor [BEN Drowned]

Capitolul 8

M.a prins de umeri si m.a împins pe pat urcandu.se peste mine si si.a pus capul pe umărul meu.

-J-Jeff

-Nu iti face griji. Nu mănânc pe nimeni...momentan

M.a muscat de gât, lasand o rana semnificativa care parea ca nu va fi prea usor de acoperit.

-Opreste.te, te rog!! am spus printre lacrimi

-Stai linistita

S.a apropiat de fata mea cu un cutit si mi.a facut o micuta zgarietura pe obraz. Mai multe lacrimi mi.au incetosat vederea, la amintirea zilei in care m.am intalnit cu inverzitul ala. Jeff a început să rada usor si mi.a sters lacrimile.

-Gata!!STOP!!

Am incercat sa il dau jos de pe mine dar degeaba, puterea lui era dubla fata de a mea, iar nici plansul nu imi dadea prea multa forta.

-Jeff încetează!!!

-Esti draguta cand plângi. Mai ales ca acum o faci din cauza mea.

Nu am mai zis nimic ci doar am continuat să ma innec in propriile lacrimi. Nu mai aveam purere decat sa tip.

-Opreste.te!!!!

M.a sărutat din nou, de data asta sărutul fiind mai apăsat. Nu i.am raspuns, doar am stat si am suportat, pana un gand mi.a nazarit in cap. Cat de proasta sa fiu sa cred ca totul va fi normal odata ce am fugit de acasa? Nimic bun nu s.a intamplat, exceptand ca nu am inghetat langa trunchiul unui copac prin padure. Dar pana la urma, am aterizat intr.o familie de criminali, iar eu cel mai probabil sunt doar o jucarie. Moartea tot ma va astepta curand, dar depinde in ce forme.

Dintr.o data usa s.a deschis, iar atentia noastra s.a mutat catre Erika, care acum statea cu mainile incrucisate la piept.

-Deranjez cumva?

Am profitat de neatentia lui Jeff si l.am impins cu tot stropul ala de putere ramasa, si am reusit sa ma eliberez. Am fugit spre Erika, si am iesit impreuna cu ea din camera.

-Esti bine??

Am izbucnit din nou si m.am prabusit pe genunchi. Erika s.a aplecat la nivelul meu si m.a luat in brate. M.a mangaiat de cateva ori pe cap si dupa mi.a sugerat sa ne mutam in camera ei noua, sa putem vorbi linistite. Intai mi.a explicat cum a ajuns ea sa se mute aici, si cum a dat de camera mea, pentru ca mie imi era prea greu sa imi gasesc cuvintele.

-Te simti mai bine acum? Daca nu vrei, nu esti obligata sa imi spui ce s.a intamplat. In mare, imi pot imagina totusi.

-Sunt satula si mi.e frica. am inceput, ignorandu.i oferta. Sunt aici de putin timp, aproape toti m.au luat de fraiera si mi.au facut tot felul de farse. Dar nici ca asta ar fi cel mai rau lucru. Cel pe care l.ai vazut, este Jeff. Credeam ca este mai normal, sau cel putin mai empatic. Dar se pare ca asta a fost cel mai mare fail al vietii mele. Toti sunt la fel, cruzi pe dinauntru. Diferite infatisari dar aceeasi esenta.

-O sa fie totul bine. Nimic de genul nu ti se va mai intampla, iti jur.

Cuvintele ei m.au mai imbarbatat putin. Am stat sa vorbim pana ce mi.am revenit cat de cat, dar mi.am amintit ca am avut de gand sa port o discutie serioasa cu Slender de mult timp. Am batut la usa iar dinăuntru s.a auzit un "Intra".

-Buna Slender.

-Buna Izabel, cu ce te pot ajuta?

-Cu ceva timp in urma ti.am spus ca sora mea a fost omorata. Dar nu ti.am spus si cum. Era un joc pe care il adora, si il juca toata ziua. Intr.o zi, jucand ultimul nivel, o persoana a iesit din calculator si a omorat.o, in fata mea.

-Unde vrei sa ajungi?

- Voiam ca stiu daca exista criminali si altundeva înafara de acest conac.

- Mai sunt 3 resedinte ale fratilor mei care găzduiesc criminali, dar în nici unul nu este vreo persoana conform descrierii tale. Doar...