Iubirea Morţilor [BEN Drowned]

Capitolul 26

-Ce naiba cauti tu aici?!

Ben povesteste:

Am fost aici tot timpul. Defapt, vin aici tot timpul cand vreau liniste. Se pare ca azi a fost o exceptie. Una interesanta.

Cand le.am vazut pe Izabel si pe Sally urcand aici, am vrut sa plec, dar cand Sally a inceput sa vorbeasca, ceva nu mi.a mirosit a bine. Si nu cred ca e vorba de respiratia ei.

-Deci, explica.te inainte sa trec eu la concluzii.

-Nu am de ce sa iti dau explicatii tie.

Serios? Chiar facem asta?

-Atunci imi dai raspunsuri scurte. Ai vrut sa o omori pe Izabel si sa faci ca totul sa fie sinucidere. Da sau nu?

Nu a raspuns.

-Okey, iau tacerea ca pe un da. Ai facut.o din gelozie?

-...

-Inca un raspuns afirmativ. Stam bine. Cum ai hipnotizat.o?

-DA CE MAMA NAIBII ESTI AICI, REPORTER!? TACA.TI DRACULUI GURA!! EXACT, AM HIPNOTIZAT.O SI AM VRUT S.O OMOR! Tare destept mai esti, ce pot sa zic!

-Singurul lucru pe care pot eu sa.l zic este: mersi de interviu.

-Stai ce??

Am scos din buzunar un reportofon vechi. Totul a fost inregistrat. Daca omul s.ar fi uitat la cateva filme si.ar fi dat seama ca ceva de genu ar urma. Dar ea e si proasta si fara cultura generala.

-Si ce ai de gand sa faci cu ala?

-Il convertesc si mi.l pun ca ringtone. Ce pot face cu el?

-Ai de gand sa.l arati celorlalti, nu.i asa?

-Nu neaparat. Pentru moment. Poate pe cand voi avea nevoie de ceva din partea ta.

Brusc a inceput sa urle si a coborat de pe acoperis. Unii oameni chiar nu stiu sa piarda. Atentia mi.am indreptat.o acum spre Iz, care statea ca un stalp in perfect echilibru.

-Alo, trezirea!! cand i.am pus mana pe umar parca a revenit la realitate

-Ben? Ce faci? Si ce cautam aici?

-Nu stiu si nu.mi pasa. Am venit doar sa.ti dau asta.

Izabel povesteste:

Mi.a intins o cutie rosie de catifea si s.a intors sa plece.

-Stai!! Tu esti cel care tot face asta?

-Face ce?

-Imi trimite cadouri.

A inceput sa rada.

-Chiar crezi ca n.am ce face mai bun cu moartea mea? Si de ce ti.as oferii cadouri tocmai tie?

A continuat a rada slab in timp ce se intorcea inauntru. Eu am ramas acolo, uitandu.ma la cutie. Ce o fi cu toate astea? Daca nu e nici el, cine o fi? Am deschis cutia si am vazut un minunat colier cu pietricele albe si stralucitoare.

-Tipule, care imi tot trimiti aceste cadouri, chiar trebuie sa fi nebun. am spus uitandu.ma spre linia orizontului

Frigul deja imi intra in oase asa ca am decis sa cobor si eu. Am avut de gand sa merg in camera mea si sa.mi las darul, cand o Erika furioasa s.a napustit asupra mea.

-Poti sa imi explici ce a fost cu treaba de mai inainte?!?

-Care treaba?

-Serios?! Mai faci si pe nevinovata? Nu inteleg cum ai putut fi asa jegoasa sa faci asta fix in fata mea! Si stiai super bine ca.l plac.

-Erika, calmeaza.te te rog. S.a intamplat ceva intre tine si Jeff?

-Nu, idioato. Intre TINE si Jeff. Cum ai putut sa apari de nicarieri si sa.l saruti!? Chiar de doua ori!!!

-Nu am facut niciodata asta!!!

Nu inteleg ce se intampla. Cand am facut eu asta??

-Iti jur, nu imi amintesc sa fi facut asta!

-Da bine, nu ma lua cu din astea. Mai bine ai spune tare si clar ca ai sentimente pentru el si nu m.ai trada pe la spate.

-Erika, imi pare rau, dar-

-Pastreaza.le!

Si a plecat. Am ramas amutita.

Mi.am continuat drumul spre camera sa las cadoul, si m.am dus la parter.

-Izabel!! Treci aici!!

-Jack? Ce s.a intamplat?

-Ce naiba a fost cu chestia de mai devreme?!

-Oh doamne! Ce am facut iarasi?

-Cum adica ce ai facut? Vi la om sa.l bati asa din senin?? Daca nu am fi prieteni si intr.o relatie falsa te.as fi despicat in 5.

-Asculta, nu stiu ce s.a intamplat, dar imi pare rau. Chiar imi pare. Nu stiu ce se petrece, acum o secunda mi.a spus Erika ca am facut ceva de care nu imi amintesc, iar mai devreme m.am trezit pe acoperis. SI NU INTELEG CUM!!

-Esti somnambula.

-In timp ce sunt treaza?

-Probabil.

-O sa innebunesc. Te las, vorbim mai tarziu.

M.am intors si am plecat spre camera mea, din nou. In timp ce urcam scarile, Ben le cobora. S.a oprit in dreptul meu.

-Esti bine?

-Da, de ce n.as fi?

-L.am auzit pe Jack urland la tine.

-Nu pot sa spun ca, chiar urla. Doar ca se pare ca am facut ceva de care eu nici n.am habar. Si nu e primul care mi.a spus asta. Ziua asta devine din ce in ce mai ciudata. am spus, punandu.mi pana dupa ceafa

-Banuiesti ceva?

-Nu stiu, nu imi vine nici o idee de ce s.ar putea intampla.

-Stai departe de probleme, si fi cu ochi.n patru.

-Okey, mersi.

Si el e ciudat. De cand se gandeste la binele meu? Poate el e cel care a facut toate astea.