Iubirea Morţilor [BEN Drowned]

Capitolul 4

Imi era dor de Ivy. Imi era dor sa respir aerul de afara. Imi era dor sa alerg si sa ma joc sau sa vorbesc totusi cu prieteni. Nu mai vreau nimic din ce are legatura cu casa asta idioata si de viata asta. Vreau alta, imi doresc sa dau un restart si sa schimb toate setarile.

Nu mai vreau.

Cu ochii intunecati si mintea neclara, am coborat in bucatarie. Am scos dintr.un sertar un oarecare cutit. Din momentul ala am simtit ca nu mai am putere asupra propriului corp.

M.am apropiat de bona, iar ea si.a inchis telefonul si a inceput sa imi puna intrebari: "Ce faci cu ala?" sau "De unde l.ai luat?" sau "Părintii iti dau voie cu asemenea lucruri?", iar eu la fiecare intrebare am raspuns cu un simplu "Da". Nu a mai apucat sa imi puna si altele caci i l.am înfipt in mijlocul capului. Am afisat un zambet si am scos cutitul din capul fetei dupa cateva secunde. L.am mai folosit o data sa sparg usa, ajutadu.ma si de picioare, l.am aruncat in fata casei si am inceput sa fug fara o destinatie anume.

Am ajuns la marginea orasului. Acolo se afla o padure in care nu mergeau prea multi oameni, caci avea un aer sinistru. Am crezut ca acela este un loc bun sa ma ascund de lume, asa ca am intrat.  Dupa un timp am dat de un copac gros si bătrân si m.am asezat la baza lui. Inca nu am putut crede ca eram afara. Dupa atata timp. Am fost asa fericita ca aproape imi venea sa plang.

Am petrecut urmatoarele ore admirand peisajul, si ascultand toate sunetele, pasarile, vantul, copacii. Totul parea prea uitat pentru mine. Am stat si m.am gandit, ca toate lucrurile pe care le stiam pana atunci, le.am invatat de pe internet. Parintii mei nici nu s.au sinchisit sa ma invete altceva, cu gandul ca probabil nu o sa ies niciodata in lume. Dar uite ca s.au inselat, iar eu am dat de dracu cand am observat ca incepe sa se intunece, iar eu tot sub acel copac stateam.

Habar n.am unde sa ma duc. Asa ca din nou, am pornit sa ma plimb fara o destinatie.

Dupa ceva timp, am sesizat ca sunt destul de departe de copac, dar tot nu vedeam nimic. Ochii mei se uitau doar in directia coroanelor copacilor, lucru care m.a facut sa ma impiedic de o radacina iesita din pamant. Mi.am ridicat privirea, dar in fata mea a aparut o persoana. De nicaieri. M.am îndreptat cu pasi repezi catre ea si am observat ca este o femeie îmbrăcată intr.o uniforma de asistenta neagra cu o masca tot neagra care ii acoperea doar gura si cred ca si nasul.

-Hei, ce ai pătit? Te.ai pierdut? m.a intrebat cu o voce care imi dadea fiori

-Da. M.ai putea ajuta?

-Sigur ca da. Ia.te dupa mine.

Am urmat.o in tăcere pana dupa vreo 10 minute cand s.a intors brusc si a scos de nu stiu unde o drujba si a incercat sa ma nimereasca. Inima aproape mi.a stat pe loc.

-Stai calma. Doar vreau sa te ajut.

Am incercat sa fug uitându.ma din cand in cand in spate si respirând greoi. Dintr.o data m.am lovit de ceva si am cazut pe spate. Sau mai bine zis de cineva. Era o fetita mica, satena cu o rochita roz si un ursulet in brate. Capul si l.a tinut aplecat, dar de data ce si l.a ridicat, am putut sa ii vad ranjetul macabru.

Cand am zis ca voiam sa traiesc liber credeam ca o sa se întâmple mai mult de patru ore.

-Joaca.te cu mine, muritoareo.

-N-Nu multumesc.

Dupa ce am rostit acele cuvinte, ursuletul ei a prins automat viata si a sarit la gâtul meu încercând să mă sugrume. Arata ca si cum imi lua in bratele lui pufoase, gatul.

-SALLY?!!?

-Da, tati? dintr.o data vocea ei a devenit una de copilas nevinovat

-Ce ti.am spus ca nu ai voie sa omori pe nimeni cand esti pedepsită!?!?

-Stiu tati.

De ce am stat sa se ascult povestile in timp ce incerca sa ma omoare un plus, nici eu nu stiu. Am tras ursul mai aproape de mine si l.am muscat de cap pana ce mi.a dat drumul.

-Teddy!!! Ce i.ai facut?! a spus fetita in timp ce il lua pe urs de pe mine

-Ce i.am facut eu?? Fetito, ti.ar trebui alte jucarii.

-Cine esti? ma intreabat tatal fetei

Cand m.am apropiat de el, l.am putut vedea mai bine. A stat in spatele unui copac, cu care putea face usor un concurs de inaltime. Picioarele sale lungi si chipul inexpresiv mi.a facut stomacul sa se intoarca pe dos.

-Cine esti tu?

-Răspunde tu prima.

-Sunt Izabel.

-Bine. Si ce cauti aici?

-Poveste prea lunga.

-Si crezi ca ai avea alta alternativa? Spune odata!

Am oftat si am inceput sa.i povestesc totul de la inceputuri.