Iubirea Morţilor [BEN Drowned]

Capitolul 31

-A lui cine?

-Al pierdutilor. Adica demonii care isi folosesc puterea sa tortureze victimele spre moarte intr.un proces lent si dureros. Si cred ca Ben a devenit una dintre ele.

-Si cine i.ar fi putut face asa ceva?

-Lost Silver

-Tipu cu care s.a luat la tranta la conacul lui Splendor?

Cine altcineva? Asa se uitau unul la altul de zici ca impart toate pacatele stramosilor.

-Cum il readucem la normal? am intrebat, neluandu.mi privirea de pe el

Sa il vad in starea asta, dupa cat de neatins parea pana acum, chiar nu e ceva obisnuit. Chiar daca mi.a distrus partial viata, parca a avut si o parte buna. Wow, asta pare atat de logic.

Ben m.a luat de mana, strangand.o incet. Vedeam cum pieptul i se misca usor, si ca ii este greu sa respire.

-Am nevoie sa ma documentez despre asta. Erika, o sa am nevoie din nou de ajutorul tau. a continuat Slender ridicandu.se si pornind spre usa

Inainte sa iasa, nu a uitat sa ne dea si noua cateva indicatii.

-Puneti.l pe Ben in pat, si Izabel, te rog sa ramai cu el. Restul puteti pleca si sa.l lasati in liniste.

Cu astea fiind spuse, a plecat in graba, urmat de Erika. Jeff si Toby l.au luat pe sus si l.au intins pe pat in timp ce L.Jack m.a ajutat si pe mine sa ma ridic, conducandu.ma pana la el.

In liniste, cu totii au parasit incaperea si dintr.o data m.am gasit singura cu Ben. Intr.o tacere mormantala.

-Cum ai putut sa lasi un amputat sa.ti faca asa ceva?

Am incercat sa fac haz de necaz, in speranta ca ma va ajuta si pe mine cu ceva. Dar nu m.am putut pacali. Ma doare sufletul sa.l vad in starea asta, nestiind ce are, cum pot sa.l ajut sau daca macar are vreo sansa. Faptul ca totul era la latitudinea sortii si ca eu eram neputincioasa ma scotea din sarite.

-Izabel...

M.am intors la realitate de indata ce i.am auzit vocea.

-Esti bine? Cum te simti? Cum ti s.a intamplat asta? Vrei sa iti adu--

Am aruncat cu un val de intrebari in el, dar rasul sau slab m.a facut sa ma opresc. Amuzanta situatie, ce pot spune?

-Te comporti ca si cum m.am trezit brusc din coma. Sunt bine.

-Cum sa fi bine? Esti ca o leguma de zile bune. Spune.mi te rog ce s.a intamplat pana nu innebunesc de tot.

Frustrarea asta m.a facut sa izbucnesc din nou in lacrimi.

-Nu putem spune ca este doar o raceala de vara?

-Jur ca daca n.ai fi in starea asta, ti.as trage o mama de bataie.

Imi stergeam lacrimile cu podul palmei, inutil, pentru ca ele tot continuau sa curga. Ben se uita la mine atent. Mi.a luat mana intr.a lui si si.a asezat.o pe piept.

-Imi pare rau.

-Pentru ce?

-Imi pare rau...ca te.am facut sa suferi de atatea ori.

-Nu despre asta ar trebui sa te ingrijorezi acum, idiotule.

-Cum sa nu o fac, atunci cand vad ca acest chip este mai des brazdat de lacrimi decat de zambete? Si ca asta e din vina mea.

-Nu este vina ta. Am trait niste vremuri grele, dar au trecut. Ai facut si tu unele lucruri, este adevarat, dar daca eu am fost dispusa sa te iert, trebuie s.o faci si tu.

-De ce? De ce m.ai iertat? Nici macar nu merit asta

Vocea i s.a subtiat. Respiratia i.a devenit mai sacadata. Acum plangea.

-Imi pare rau Iz, imi pare asa rau pentru tot ce ti.am facut. Esti un suflet bun, iar eu sunt doar un nenorocit mort care nu merita nici macar sa fie aici. Imi pare--

L.am oprit in mijlocul propozitiei, luandu.l intr.o imbratisare. Acest lucru l.a lasat suprins, nestiind cum sa reactioneze, dar intr.un final si.a cuprins bratele in jurul taliei mele.

-Prea multe scuze deja. La ce sunt bune cand eu deja ti.am spus ca suntem bine? Am impresia ca orice ai face, oricat de rau ar fi, eu tot nu as fi in stare sa te urasc. Cred ca asta este felul meu de a fi sau am o atractie ciudata fata de barbatii toxici. :)

Ochii lui sangerii si luciosi ii priveau pe ai mei, parca incercand sa desluseasca o inscriptie veche. Inca de prima data ochii lui mi s.au parut cei mai fascinanti. As putea sa.i privesc ore in sir, chiar daca probabil m.ar face sa ma pierd in ei.

Dintr.o data am simtit cum stransoarea lui se accentueaza iar mana mea incepe sa doara. Atunci mi.am dat seama ca si durerea lui s.a agravat. Slender si Erika ar fi trebuit sa gaseasca un antidot pana acum.

-Rezista Ben! Uita.te la mine!

I.am cuprins fata in palme si am reluat contactul vizual.

-O sa fi bine! O sa gasim o solutie si o sa te faci bine, iti promit!

Se zvarcolea de durere, strangand asternuturile in pumni.

-Slender!! Cineva!!

Baietii au dat buzna in camera.

-Ce se intampla?

-Nu stiu cat mai poate rezista. Ar fi bine sa se grabeasca cu nenorocirea aia de remediu!

-Am gasit ceva, dar nu suntem pe deplin convinsi de rezultat. a spus Slender, venind langa noi cu o carte deschisa in brate

-Care sunt sansele de reusita?

-Chiar vrei sa te dezamagesc?