Iubirea Morţilor [BEN Drowned]

Capitolul 17

Am reusit sa scap de intrebarile celorlalti spunand ca mi.a fost rau de la bautura si am fost la baie. Partea usoara a trecut...

-Cum dracu ai lasat.o sa.mi faca asa ceva?! se rățoii Ben la Slender

-Mai bine ea decat eu.

Ben povesteste:

A trebuit sa o omor cand am avut ocazia. Dar nuu, eu prostu santului, am dat inapoi. De data asta n.o sa se mai intample. Intru in camera ei fara sa bat la usa, si vad ca dormea linistita. M.am apropiat de pat si am zgaltait.o pana s.a trezit.

-Aoleo?! Titanic?!

-Neata

-Ce dracu faci in camera mea?

-Am venit sa vorbim.

-Pai eu nu am ce vorbi cu tine. s.a ridicat din pat si a intrat pana in baie de unde a iesit cu un piaptan in mana si a inceput sa.si pieptene parul in fata unei oblinzi mari.

-De parca ar fi alegerea ta. Am venit pana aici sa primesc niste raspunsuri.

-Iar eu n.am de gand sa ti le ofer.

-Ce ti.a venit sa faci asta?

-Asta? La ce te referi?

-Nu face pe proasta. Stii bine la ce ma refer. De ce m.ai legat de roata aia?

Nu mi.a raspuns.

-Ai de gand sa vorbesti sau trebuie sa.ti scot limba?

-Pentru razbunare.

-Razbunare? Pentru ce?

-Tot.

-Hai serios? Si eu care credeam ca pentru toate alea o sa.mi faci cine stie ce dracovenii.

-Ce am vazut de ziua mea.

-Ai facut asta pentru ca eram beat?

S.a intors cu spatele spre mine, dar eu tot ii puteam vedea reflectia in oglinda.

-Erai peste Sally.

-Si ce treaba ai tu cu asta?

Pe fata ei au inceput sa se scurga siroaie de lacrimi.

-Lasa dramele, ca nu impresioneaza pe nimeni.

-Daca e asa, atunci de ce nu pleci? Din camera asta si din conac?? Intoarce.te in lumea ta si distruge in contiuare vietile oamenilor, ca tare bine te pricepi.

-Tu ma iubesti?

-Iesi.

-Chiar iti place de mine?!

-Tu nu auzi sa ma lasi in pace?!

Dintr.o data, de jos s.a auzit o bubuitura.

Am coborat amandoi in sufragerie, unde i.am vazut pe toti prabusiti la pamant si pe Slender stand fata.n fata cu un extraterestu albastru cu o masca de gaze pe fata.

-Esti din Avatar sau din Ştrumfii?

-Ben, te sfatuiesc sa taci si sa o duci pe Iz la loc sigur.

-Ne ne ne, eu am venit astazi aici, in aceasta zi cu soare-

-Frate, afara toarna cu galeata.

-Bine mai, deci...In aceasta zi cu ploaie sa o felicit pe scumpa mea Izabel pentru implinirea celor 18 ani. a spus si a scos de nu stiu unde o chestie din aia mica de confetti.

-Aa mersi, dar tu cine esti?

-Oh, nu il mai tii minte pe scumpul tau tata? Ce dezamagitor...*voce de actor prost*

-Tata? a intrebat nedumerita

-Intr.un fel.

-Deci si eu sunt un Strumf?

-Nu mai, nu esti nimic.

-Ah pai asta stiam si eu.

-Stai, nu asa trebuia sa sune. In orice caz, am venit sa vad cum ti se manifesta puterile.

Iz povesteste:

-N.am nicio putere...

-Cum sa nu? Altfel ai fi murit de mult.

-Face ce?

-Oh stai, am uitat ca tu nu stii povestea. Ia loc.

Ne.am asezat pe canapea, el continuand sa leviteze in fata noastra.

-Cand parintii tai biologici s.au "distrat", ca sa zic asa, erau inca tineri. In jur de 18-19 ani si nu erau pregatiti si nu puteau sa te intretina si nici nu te voiau.

-Subtilule.

-Asta.i viata. Asa ca dupa ce te.au nascut, au avut grija de tine cateva luni dupa care au decis sa te lase. Nu stiu motivul pentru care nu te.au lasat la orfelinat, dar te.au lasat pe marginea drumului intr.o zona in care nu prea circulau masini si nici oameni. Intr.o seara ma plimbam intamplator pe acolo cand te.am auzit plangand si te.am luat acasa.

-Ma simt ca un caine.

-Nu ma mai intrerupe! Cand am ajuns acasa, ti.am facut niste analize mai speciale, si am descoperit ca sulfetul tau de copil de cateva luni nu a putut rezista circumstantelor si jumatate din el a trecut pe partea cealalta. Asa ca, pentru a nu murii, ti.am dat din magia mea. Am avut grija de tine un timp dupa care te.am dat la orfelinat si de acolo ai ajuns la familia Thomson.

-Stai, deci tu erai tipul de care se temeau ai mei ca va venii?

-Cam asa ceva. Si nu inteleg de ce? Adica eu sunt pasnic.

-Ahamm... Apropo, cum te cheama?

-Eu sunt Mr. CreepyPasta.