Love Stories Vol I - Dependenta

Capitol 29

-Astazi nu mergem decat putin la cumparaturi si apoi dormim. O sa plecam in noaptea asta.
Imi spune Mario,tolanindu-se langa mine in pat.
Lenjeria alba imaculata a patului imi sporeste imaginatia. Felul in care i se incordeaza muschii de la orice miscare simpla,imi pune hormonii in miscare. Oare am devenit nimfomana?
De o saptamana de cand suntem aici,am mancat sex pe paine!
Si inca nu m-am saturat!
Dar la dracu,patratelele astea...mmm!

Chicotul iubitului meu ma scoate din gandul in care ii lingeam fiecare patratica in parte si imi ridic privirea spre ochii lui. Si asta,doar ca sa ma pierd mai tare.
-Te iubesc din ce in ce mai mult si ma atragi pe zi ce trece mai tare! Asta nu e rau,nu? Am devenit nimfomana?
Rasul sau cristalin ma molipseste si pe mine,dar ma opresc brusc cand se rostogoleste si se urca deasupra mea.
-Crede-ma , de cand te-am vazut,ei bine...nu-mi doream decat sa te fac a mea. Si cand te-am vazut dansand la club,am innebunit. Dar am innebunit mai tare la gandul ca si altul te vede asa cum te vad eu,perfecta.
Iar asta m-a pus pe ganduri. Si de atunci,fiecare gand al meu a fost indreptat spre tine. Iar de saturat,chicoteste usor,sarutandu-mi nasul, as putea sta non stop cu tine in pat, nu sa dormim si tot nu mi-ar fi de ajuns!

Inghit in sec si imi musc buza involuntar,iar inima mai are putin si imi bubuie in piept. Minnie a leșinat!
-Deci esti nimfomana mea!
Continua el,terminand propozitia,pe care o aveam în gând.
Imi zdrobeste buzele cu un sarut,iar mainile imi coboara de pe umerii lui spre fund,strangandu-l.
Mmm!
Ador vacanțele!

-Rebecca!
Ma intorc pe calcaie si zambesc cand o vad pe Carmen junior.
-Buna Carmen! Ce faci?
Imi pun un brat pe umerii ei si o trag dupa mine afara.
-Noi trebuie sa plecam si am vrut sa te vad inainte!
Zambetul ei sincer de copil imi incalzeste inima si chiar daca multe nu s-au schimbat la mine,referitor la copii,nu poti trece cu vederea dragalasenia asta mica si bruneta,cu aceiasi ochii ca si Mario.
-O sa ne mai vedem Carmen. O sa ii spun lui Mario sa ne scoata la un parc de distracții! Ce zici? Imi măresc ochii,iar ea imi zâmbește mai tare.
-Da! Sau macar sa te aduca pe la mine! Sugereaza ea,cu ochii scanteindu-i.
Hm!
Chiar daca cu Isabela pot sa spun ca m-am inteles bine,Julius imi transmite fiori reci pe sira spinarii.
Nu ca mi-ar fi facut ceva. Dar de cand am semi-vorbit atunci in gradina,nu am prea schimbat multe vorbe. Dar privirea fascinata ce mi-o arunca, nu imi place. Chiar daca probabil o vede pe mama in mine,eu sunt eu! Si nu-mi place!
-O sa vedem iubito! Dar stai linistita, o sa ne mai intalnim! O pup pe obraz si ma indrept spre masina lui Mario.
Continui si eu sa ii fac cu mana pana o pierd din raza vizuala.

-Sa stii ca nu vreau sa te impart! Imi spune Mario serios.
-Ei haide,e un copil! O sa ne mai scoti  la Mc! Sau într-un parc de distracții.
Incep sa rad si ma acompaniaza si el.
-Crede-ma,decat tie iti place McDonald's! Ei nu ii place. Dar cu parcul dr distracții,ai nimerit-o. O sa mergem!
Imi dau ochii peste cap si il sarut.
-Oricum,in doua luni se muta aici,asa ca..
Continua el si aprob absenta. Parca imi amitesc eu ceva,despre mutatul parintilor lui,dar nu am dat importanta. Asa cum nu dau nici acum,cand vad muntele pe dreapta,ca si parapet,iar marea in stanga.
Drumul este serpuit,facut in munte,iar in stanga,este prapastie. Dar este minunat!

Trecem prin cateva orasele mici,unde toate casele arata la fel: micute,cu un etaj,cu o curte micuta in fata,foarte ingrijite si fara gard.
Deja imi imaginez cum ar fi sa traiesti aici.
Cu o gasca de copii jucandu-se pe strada in fata casei,iar eu si Mario urmarindu-i de pe terasa casei. Bine,e draguta imaginea,dar pentru cand o sa avem vreo 40-50 de ani! Nicidecum acum!
Chiar daca sincer,mi-as dori un copil cu Mario chiar acum. Si stiu ca si el si-ar dori. Doamne cat m-am schimbat! In loc sa fiu plictisita de moarte si sa ma gandesc la cluburi,eu ma gandesc la o viata de casnica!

Parcheaza Mario in parcarea unui restaurant,iar dupa ce mancam,mergem la cumparaturi. Oricum,nu stiu ce cumparaturi vrea el sa faca...
-Aici am copilarit eu in vacante.
Imi spune el visator,iar atentia mea este captata. Brusc,mi se pare totul interesant si imi pare rau ca nu am fost mai atenta de la inceput. Nici macar nu stiu unde suntem.
-Cred ca ai avut o copilarie minunata.
-Da,acum realizez. Dar atunci era plictisitor! Chicoteste si ma trage de mana intr-un magazin.
Imi rotesc privirea in jur si observ ca este un magazin de bijuterii.
-Ii cumperi bratara lui Carmen? Chicotesc,amintindu-mi de scandalul facut de sora lui,cand Mario nu a vrut sa ii dea ei bratara ce o poarta. O bratara simpla,din aur alb,impletita cu piele. Bine,evident ca ii este mare,dar daca o voia ea..
-Da,si asta,Imi raspunde absent.