Love Stories Vol I - Dependenta

Capitol 25

Ma uit nervoasa la ea si scrasnsc din dinti.
-Ce sa vorbim? Te ascult. Ii spun intepata,desi vocea imi tremura.
-Nu mai...Incepe,apoi își scutură capul bombanind încet. Te urasc! Tipa la mine,fixandu-ma cu privirea ei de om nebun si il vad pe Darkness ridicandu-se brusc.
-Sezi, baiete! Sezi cuminte! Ii spune ea cu o voce de copil lui Darknes si eu marai infundat.
Cainele probabil a simtit starea mea de nervozitate si il vad in reluare cum maraie si isi infige coltii in mana ei. 

Icnesc speriata,iar ea tipa la el si intr-o fractiune de secunda sunt langa ei,dar o bubuitura puternica spargand linistea din jurul nostru,alaturi de scheunatul lui Darkness ma impietreste pe loc.
Totul se petrece atat de repede incat nu realizez pe moment ce se intampla. Creierul meu refuză să priceapă.
Il împinge pe Darkness din fata ei cu piciorul si incep sa tip.
L-a impuscat! Nenorocita mi-a impuscat catelul. Sufletelul meu frumos!

Printre suspine si injuraturi scoase din gura mea,nu realizez cand ajung langa ea si pumnul meu face contact cu nasul ei. Scanceste si scapa pistolul din mana,aplecandu-se cu mainile pe fata. Ma arunc din nou asupra ei,lovind-o cu pumnii.
Nu pot sa cred! Nu pot sa cred ca l-a impuscat pe Darkness!

O lovesc neîncetat si nu ma opresc nici cand simt oase trosnind. Nici nu ma intereseaza daca sunt ale mele sau ale ei.
Nu se mai impotriveste cu nimic,ramanand moale in urma loviturilor mele. Dar nu ma opresc. Nu încă.

Urlu de disperare si ma ridic de pe ea,lasand-o plina de sange pe fata.
Cu pasi tremuranzi, ma indrept spre locul unde Darkness pare ca doarme.
Ma las langa el si ii iau trupul neinsufletit in brate.
Nu m-am gandit nicio secunda ca sfarsitul lui, va fi altul decat cel adus de sfarsitul celor doisprezece sau poate mai multi ani de viata.
Nicidecum acesta.
Catelul meu mic..sufletelul meu frumos!
Am avut grija de el si l-am iubit ca pe un copil..nu pot sa cred ca nu mai este. Ca din vina mea a murit..si el..

Ma legan ca o nebuna cu el in brate,plangand, mangaindu-i blana moale si lucioasa.
Tresar si imi intorc capul speriata in spatele meu cand aud arma incarcandu-se.

Abia tinandu-se pe picioare si cu o mana la nasul spart,Bela indreptandu-si arma in directia mea,clar nu e o priveliste foarte buna.

Desi am fost deja in multe situatii asemanatoare,niciodata nu mi-am vazut viata derulandu-se in fata ochilor. Prin urmare nici acum. Frica si adrenalina imi fac inima sa mi se opreasca o secunda,apoi revenind in forta. Cu toate acestea,mintea mea este complet goala. Sau aproape goala. Imi pare rau ca nu am omorat-o! Sau ca nu am lovit-o inainte sa il omoare pe Darkness.

Privirea imi ramane fixa si deschisa pe ochii ei,iar bubuitura ce urmeaza este singura ce imi face pleoapele sa cada cu viteza,strangandu-mi ochii.
Dar nu simt nimic!

Tresar cand doua brate se infasoara in jurul mijlocului meu si sunt ridicata de pe jos,oftez si imi las capul sa cada,simtind parfumul barbatesc si binecunoscut ce imi inunda narile.

-Iubito! Mario imi ridica fata,asezandu-si palmele pe obrajii mei,asigurandu-se ca nu am patit nimic fizic,strangandu-ma apoi la pieptul lui.
Nu ma uit in locul unde cu putin timp inainte am fost amenintata,din nou. Stiu ce este acolo,care este deznodamantul! Este moarta! Si desi s-ar presupune ca ar trebui sa respir usurata,nu ma simt in stare.
Imi simt corpul fiind parasit de energie si de ultima picatura de vlaga,ratiunea parasindu-mi mintea.

Ma trezesc cu o groaznica durere de cap si ma fortez sa imi deschid ochii umflati si rosii de la plans.
Oricat am insistat sa fiu lasata singura,Mario mi-a ignorat orice rugaminte.
Desi dupa o lunga privire prin dormitor,realizez ca sunt singura.
Ma ridic si ma sprijin de tablia patului,frecandu-mi fata cu palmele si las un oftat sa imi scape printre buze.