Love Stories Vol I - Dependenta

Capitol 31

Rebecca's pov

Inima imi bubuie in piept,iar imaginea imi este blurata de lacrimile ce imi curg neincetat.
-Mario! Tip din nou si cu mainile tremurande ii apas rana din piept. Imi las capul deasupra nasului lui si abia ii mai simt respiratia.
Nu!
-Karen! Xander! Strig cat ma tin plamanii,iar durerea aproape ma omoara.
Ceea ce o sa se intample in curand. Nu pot trai fara el!
-Mi-ai promis ca o sa fi bine... te rog... Mario! Te rog!
Vocea ce se aude mi se pare ca nu imi apartine.
Mainile imi sunt patate de sange,si la propriu si la figurat,dar tot ce vad si ce simt este iubitul meu,intins pe jos,cu ochii inchis.
-Nu poti sa mori! Nu te las! Nu ai voie! Mario! Nu poti sa ma lasi!
Ma smiorcai in continuare,chiar si dupa ce simt doua brate infasurandu-se in jurul taliei mele.
Devin aproape constienta si iau pistolul ce l-am lasat langa noi si imi adun toate fortele,smulgandu-ma din bratele necunoscute.
Ma intorc spre cel ce m-a deranjat,cu arma tinuta strans in mana,gata sa actionez. Ce mai conteaza inca o victima? Ce mai conteaza ,acum cand iubitul meu vrea sa ma paraseasca?
-Rebecca! Tipatul lui Karen parca ma trezeste dintr-un vis si las arma sa imi cada pe jos,apoi ma intorc spre Mario. Realizez ca in tot acest timp,l-am tinut strans de mana. Dar tot nu ii pot simti pulsul.
-Karen! Fa ceva! Tip la ea,de parca ea este vinovata de tot.
Dar nu este vinovata ea de nimic. Poate doar de faptul ca am reusit cu greu sa o conving sa venim.
Da! Normal! Este si ea vinovata! Daca veneam mai devreme.. poate...
Scutur din cap si ii mai arunc o privire monstrului.
Zace inconstient pe jos,iar un firicel de sange i se scurge din gura.
Imi intorc privirea spre Karen,incercand sa evit orice posibile cosmaruri. Desi nu cred ca mai am cum...
Dar Karen nu mai este si nu pot sa cred ca a plecat! Eu nu il pot cara singura pe Mario! Si trebuie sa mergem la spital.
Imi sterg lacrimile de pe fata si ma gandesc cum sa fac. Urgent!
Nu il pot pierde! Nu pot sa concep asa ceva!
-Iubitule,te rog! Rezista! Inca putin! Nu-mi face asta!
Buzele imi sunt insangerate de la cat le-am muscat,dar continui sa le musc. Accept orice durere fizica! Si refuz sa accept ca Mario ...
Nu!
-Iubitule...te rog...
Scutur din cap si imi sterg lacrimile cu dosul palmei,incercand sa imi eliberez genele si sa il vad cat mai bine.
-Rebecca! Aud vocea lui Xander si ma intorc spre el.
-Fa ceva! Atat pot sa ii mai soptesc inainte ca glasul sa mi se franga,iar hohotele de plans sa puna stapanire pe mine.
Privirea lui grava nu imi da de inteles nimic bun.

Karen ma ridica de jos in timp ce Xander il cara pe Mario in brate. Iar Mario...nu face nimic...pare ca doarme...
-Karen,o sa fie bine,da?
Stiu ca sun ca un copil imbecil,dar am nevoie de asta! Am nevoie sa stiu ca o sa fie bine!
-Hai Beks,politia trebuie sa ajunga!
Inchid ochii strans si in momentul asta poate da buzna si o nava extraterestra. Putin ma intereseaza.

Totul in jurul nostru este distrus. Absolut totul. De parca ultimul razboi mondial s-a tinut aici.
Si mi se pare ca nu e destul! As distruge tot! L-as impusca din nou si din nou pe arab!
Dar Mario sa fie bine!
De ce dracu nu am tras mai devreme? Ce a trebuit sa stau la barfa cu monstrul? Ce asteptam sa vad? O urma de vinovatie? Dar pentru ce?
La dracu! Degeaba dau vina pe Karen cand eu am ajuns exact la timp si am ezitat!
Exact ce mi-a repetat Karen de mii de ori!
"Sa nu eziti! Esti tu, ori ei! Sa nu eziti Rebecca!"
Iar eu exact asta am facut. Mult mai grav! A fost el sau monstrul...

-O sa fie bine Beks!
Imi ridic privirea spre Karen si observ ca suntem deja in masina.
Imi musc in continuare buzele si clachez din nou cand ii simt bratele inconjurandu-mi gatul.
-Unde e?
-La Xander in masina. L-am anuntat pe Daniel,e pe drum.
Daniel?! Cine dracu e Daniel?
-Karen,trebuie sa mergem la spital! Ma rastesc la ea.
-Beks,calmeaza-te! Tipa si ea la mine si inghit in sec.
Toti nervii mi s-au scurs din corp,lasand loc vinovatiei si dezamagirii.
M-am dezamagit pe mine si cel mai grav,l-am dezamagit pe Mario! Am ajuns la timp,dar n-am reactionat!
-Si termina cu cacaturile! Toti suntem in aceiasi oala! Mario o sa fie bine! Fi tare pentru el!
Aprob absenta din cap,cuprinzandu-mi fata cu palmele.
Nu se poate sa ma lase! Ce fac fara el? Este aerul meu! Nu pot respira fara el! Trebuie sa fie bine! Nu poate sa ma lase! Asa cum nici eu n-o sa-l las. Orice ar fi,impreuna!