Din perspectiva Alexandrei
Am iesit val vartej pe usa principala a complexului si am facut cativa pasi. Cine se crede sa spuna atatea cuvinte ingrozitoare? Aşe se comporta ea cu mine? Eu ii vreau numai binele si ea aşe ma rasplateste? Ei bine, fie. Daca aşe vrea sa fie, nu are decat. Sa se minta singura si sa stea cu Jin, nu imi mai pasa. Cat despre Jackson si apartament...
Ma opresc din mers si realizez ca m-am indepartat cam mult. Ma uit in jur, dar nici urma de complex. O adiere rece de vant imi aminteste ca a venit toamna si incep sa tremur de frig. De ce am ales o rochie aşe de decoltata? O sonerie imi atrage atentia spre poseta din mana mea stanga. Asta nu e poseta mea... Of, grozav!
Scot telefonul Cristianei din poseta si observ numele meu pe ecran. Deci ma suna de pe telefonul meu? Nu o sa-i mearga. Ii inchid imediat si mai fac cativa pasi in cautarea cuiva. Vreau sa gasesc pe cineva sa ma indrume spre un local calduros. In niciun caz nu ma intorc prea curand la apartament.
Cat timp fac o plimbare printre blocuri si case, resping apelul Cristianei de vreo inca 4 ori. Este atat de insistenta, am nevoie sa fiu singura, iar ea sa se gandeasca la ce a zis.
-Ah, buna seara, salut doi tineri care stau intr-un colt umbros si fumeaza. Nu stiti cumva un local care serveste o bautura calda?intreb, iar ei se holbeaza la mine.
Ochii lor stralucesc in intuneric si asta pare straniu. Simt ca sunt privita si studiata prea mult timp, aşe ca ma hotarasc sa imi fac retragerea.
-Nu? Oke, atunci, le zambesc respectuos. Multumesc oricum, spun si le intorc spatele.
Incerc sa fac cativa pasi, dar aud vocea unuia dintre cei doi.
-Ce zici, Ha Joon? Stim un astfel de loc?spune el adresandu-i-se celuilalt. Hei, domnisoara, cred ca te putem ajuta.
Le aud pasii si ma uit in directia lor. Par putin infricosatori...
-Nu, multumesc. Cred ca o sa ma descurc singura, spun eu putin panicata cand observ ca se apropie prea mult.
-Nu crezi ca e foarte frumoasa in rochia asta, Min Ho?il intreaba celalalt, nici macar incercand sa sopteasca, pentru a ma lasa sa aud tot.
-Ba da, ii raspunde muscandu-si buza inferioara.
In ce m-am bagat?
-Eu...Eu trebuie sa fug!spune speriata si o iau la propriu la fuga.
Nu credeam ca e aşe de greu sa alerg pe tocuri, dar acum nu mai e cale de intoarcere.
-Haide, papusa, stai cu noi!exclama unul dintre ei in timp ce ma fugaresc.
Fug cat de repede pot si cotesc colturi necunoscute, fie ele luminate sau nu. Telefonul suna si numele lui Jungkook apare. Raspund atat de repede ca aproape scap telefonul.
-Jungkook!tip in telefon si gafai de la alergat.
-Alexandra?! Unde esti? Ce se intampla cu vocea ta?intreaba el ingrijorat.
Alerg si abia pot vorbi, dar ma chinui sa ii explic.
-Ajuta-ma, Kookie!spun eu speriata. Doi tipi ma fugaresc si nu stiu unde ma aflu!exclam si il aud spunand "Fir-ar!". Salveaza-ma, te rog!continui si o iau in stanga.
-Spune-mi ce vezi in jurul tau ca sa pot sti unde esti!imi spune panicat si am impresia ca fuge.
Privirea mea cauta cand in stanga, cand in dreapta dupa orice m-ar putea ajuta, neincetand sa alerg. Picioarele mai au putin si gem de durere, dar nu imi pasa. Mai bine imi sangereaza talpile decat sa ma prinda cei doi. Nu mai vreau sa se intample ca in trecut... Si de data asta ma va salva Kookie, nu? O sa fiu bine... nu?
CITEȘTI
Vecina cu BTS?!
FanfictionTanara absolventa la actorie se muta in vechiul apartament al parintilor ei din Seoul din Coreea de Sud pentru a-si putea lansa cariera atat pe plan de actorie cat si vocal. Alege sa imparta camera cu prietena ei, Alexandra, care este o mare fana a...