Vecina cu BTS?!

Daca nu s-ar fi intamplat

Ajung acasa aproape fugind. Ma opresc gafaind in fata apartamentului. Stau putin sa imi trag sufletul si ma gandesc la ce s-a intamplat. Atunci cand Jimin a ajuns exact cand radeam si ma simteam bine, mi s-a facut pielea de gaina. Privirea lui ma fixa ca pe o tinta rau-facatoare. M-am simtit ca si cum am facut ceva extrem de gresit asa ca am plecat asa cum mi-a spus. De parca nu ar fi fost de ajuns, dupa ce am facut cativa pasi buni, m-am uitat in spate si mi s-au marit ochii la vederea celor doi si a tensiunii dintre ei. Jimin il tinea de guler pe Jackson, chiar daca era putin mai mic de inaltime. M-au trecut fiorii si oricat de mult am vrut sa ma intorc si sa ii despart, privirea lui mi-a revenit in minte si m-am speriat, luand-o la fuga. De ce m-a privit asa si ce se intampla?

-Nu ai auzit nimic de ea dupa aceea?se aude o voce de baiat prin usa apartamentului nostru si imi atrage atentia.

-Nu, si chiar ma ingrijorez. Daca s-a intamplat ceva?o aud pe Alexandra.

Are vocea tremuranda si pare foarte ingrijorata. Oare daca intru acum, o sa ma ia in brate sau o sa se uite la mine asa cum a facut-o Jimin?

Se aude un bipait si ma incrunt. Ce a fost aia? Ma lipesc de usa si ascult cu atentie.

-E un mesaj de la Jimin, spune si imi tresare inima.

Oh, doamne, ce s-a intamplat dupa ce am plecat? S-a terminat totul cu bine?

-Spune ca a vazut-o pe Cristiana pe afara cu un baiat si a trimis-o acasa, trebuie sa apara, spune el si cred ca imi dau seama cine e.

Fir-ar, nu a spus nimic despre conflictul cu Jackson. Acum de unde aflu ce s-a intamplat?

-Dar nu a ajuns, incepe prietena mea cu vocea din ce in ce mai tremuranda. Daca s-a intamplat ceva pe drum?

Fac un pas inapoi, oftez si ma hotarasc ca, fie ce-o fi, trebuie sa intru. Chiar daca ma imbratiseaza sau se supara, trebuie sa intru si sa o calmez.

Deschid usa si atrag privirea celor doi din fata mea. Jungkook si Alexandra se uita la mine cu ochii mari si ma simt stanjenita, lasandu-mi privirea in jos.

-Cris..., rosteste ea si ma uit in ochii ei inlacrimati.

O sa ma loveasca, nu-i asa?

Ea face pasi mari spre mine si imi inclestez pumnii si ochii, asteptand lovitura. In schimb, ii simt trupul lipit de al meu, intr-o imbratisare. Deschid ochii si o aud suspinand.

-Hei..., incep eu, dar ea se dezlipeste rapid de mine, uitandu-se cu acei ochi luciosi la mine.

Ma loveste cu palma peste umar si tresar din cauza usturimii.

-Au!exclam eu, dar nu o afecteaza cu nimic.

-Au pe naiba! Cum ai putut sa dispari pur si simplu?!spune ea incruntandu-se.

-Dar ti-am zis prin mesaj ca sunt bine si ca ajung tarziu, incerc eu sa ma apar, dar ma mai loveste o data, mai incet.

-Trebuia sa iti dai seama ca o sa ma ingrijorez! E 12 noaptea!spune si imi maresc ochii.

Imi scot rapid telefonul si este exact cum a spus ea. Cum se poate sa fi trecut timpul extrem de repede? Parca acum cateva minute, inca filmam cu Jackson.

Tac si ma uit la ea. Ce am facut asa rau? Parca e mama mea. Ea imi da drumul si face cateva drumuri prin camera, fataindu-se de colo-colo. Acum ce mai e? Am ajuns acasa.

-Nevestică?incep eu spargand linistea.

-Nu ma lua cu nevestica! izbugneste ea dar se calmeaza imediat vazandu-mi expresia ingrijorata. Este vorba de Jin, incepe si imi simt inima tot mai mica.