Vecina cu BTS?!

Un gest dulce

- Jin, aşteaptă, îţi pot explica! ţip eu fugind din braţele lui Jimin spre Jin, panicată.

Cu cât mă apropi de el, cu atât mai bine îi pot vedea dispreţul din ochi. Mă priveşte încruntat, cu o privire pe care nu am mai văzut-o niciodată.

-Și cum anume ai putea să îmi explici asta?! țipă el.

-Jin, te rog, ascultă-mă! încep eu fără să știu exact ce să îi spun.

Jin începe să râdă nervos și să lovească peretele cu piciorul. Curând îi observ ochii lucioși, semn că urmează să plângă.

-Jimin, poți să ne lași singuri? îl întreb eu pe cel ale cărui brațe încă le simt arzând în jurul meu.

În tăcere, oftează și pleacă din camera secretă a lui Jimin, trecând pe lângă Jin care încă stă în prag. Jin îl privește cu dușmănie în timp ce pleacă, dar Jimin privește podeaua, evitând un conflict aici și acum. Probabil că dacă nu uitam să închid ușa la loc, el nu ar fi știut cum să găsească această cameră... și nici pe noi.

-Știam eu că te-ai răcit de mine, dar nu îmi puteam imagina că faci asta pe la spatele meu! începe el roșu la față. De cât timp de întamplă?! strigă el, speriindu-mă.

-Dar nu s-a mai întâmplat până acum, îți jur!

-Cum aș putea să cred asta??? De unde să am încrederea că nu te culci cu el pe la spatele meu de mai mult timp?

-Jin...

-De cât timp mă joci pe degete? De când te-am găsit îmbrățișându-l pe Jimin în apartamentul lor pe canapeaua din living, nu? De atunci?

Ochii lui pur și simplu par că aruncă cu flăcări în mine și încep să lăcrimez din reflex, simțind un nod uriaș în gât care nu mă lasă să vorbesc, chiar dacă nu am nimic de spus, nici măcar o scuză.

-De când ești așa ușoară? chicotește el nervos, șocându-mă.

-Jin, doar nu mă faci curvă acum, nu? încep eu să plâng.

-Eu te-am făcut? continuă el cu același zâmbet plin de durere și trădare.

Cu mâini tremurânde, încerc să mă apropi mai mult de el și să îl ating pe umeri, ca să îl calmez, dar nu apuc să mă apropi nici 5 cm de el, că mă lovește peste mână, țipând la mine.

-Să nu pui mâna aia a ta pe mine!

-Ok, cowboy, cred că e destul, se aude o altă voce din spatele lui.

Jimin revenise și îl prinsese de încheietura mâinii pe care o ridicase deasupra mea. Încă nu îmi pot da seama dacă Jin intenționa să mă lovească încă o dată sau nu, dar mă bucur că Jimin a revenit într-un final.

-Parcă trebuia să ne lași singuri! exclamă Jin, smucindu-se din strânsoarea lui Jimin.

-Scuză-mă, dar aici locuiesc. Și în plus, nu pot sta să privesc cum o jignești în halul ăsta, spune el tăios.

-Poftim? râde Jin. Tu ești la fel ca ea! Ea m-a trădat ca iubită, tu ca frate al meu! Deja ai uitat înțelegerea noastră?! Ești un...!

-Hai să terminăm aici în seara asta, îi taie Jimin vorbele, total calm. Cred că e mai bine să te calmezi, vorbim mâine despre ce s-a întâmplat aici.

Prin privirile lor aș putea să văd un complet război, dar ei nu fac decât să se încrunte unul la altul. Însă, în cele din urmă, Jin mă fixează pentru ultima dată în ochi, dar de data aceasta cu o urmă de ghinion și tristețe, amestecate cu dezgustul și nervii dinainte. Cu toate astea, îl aud înjurând printre dinți, fiind o premieră venind de la Jin, apoi se retrage cu pași apăsați spre ieșirea apartamentului, auzindu-se doar ușa trântită în urma sa.