Vecina cu BTS?!

Lemii

—Jin-hyung! strigă V, făcându-mă să tresar.

Îl privesc uimită cum îi înşfacă pistolul din mâna Hyunei şi îl dezarmează, încărcătorul cu gloanțe căzând pe jos.

—Au! Cine...

Hyuna se opreşte din țipat când îi priveşte chipul lui Jin.

—Oppa?! se minunează ea.

—Ți-am zis să nu-mi mai spui aşa, oftează el. Şi ce, doamne iartă-mă, crezi că faci aici? întreabă gesticulând spre situație.

Rămân gură cască la priveliştea din fața mea. Hyuna începe să se ruşineze şi să se bâlbâie, ca o adolescentă, în timp ce Jin o priveşte nervos, bătând din picior pe loc. Nu mi-aş fi închipuit nici în ruptul capului că cei doi se cunosc.

—Oppa, nu e ce pare a fi...

—Unu la mână, nu sunt oppa pentru tine, tu eşti mai mare ca mine cu câteva luni! Şi doi la mână, dacă nu e ce pare a fi, atunci de ce i-ai încolțit cu un pistol?! o ceartă el foarte supărat.

—Eu... eu... Jin-oppa, nu te supăra pe mine! E din vina lor! plânge ea cu lacrimi de crocodil şi se agață de brațul lui.

El oftează şi se uită spre noi. Observ că se uită doar la Tae şi nu la mine. Probabil este foarte furios pe mine, chiar dacă doar ce ne-a salvat de la moarte.

—Sunteți bine? întreabă Jin.

—Da! zâmbeşte V, de parcă nu e deloc ciudat că cei doi din fața noastră sunt atât de apropiați.

Blondul mă prinde de mână şi mă trage, înaintând până în dreptul lor. Jin se încruntă şi mai tare la vederea mâinii lui v care o ține strâns pe a mea. Îşi scutură nervos brațul, îndepărtând-o pe Hyuna, care rămâne fără cuvinte la fel ca mine, când el intervine între mine şi V. Ne desprinde mâinile şi işi încolăceşte degetele cu ale mele. Deşi nu mă priveşte, pot simți că a fost măcar puțin îngrijorat pentru mine, ceea ce imi face ochii înlăcrimați de bucurie. Mă simt uşurată. Am crezut că am distrus totul aseară.

—Ce înseamnă asta?! strigă Hyuna isterică arătând spre mine şi Jin.

—Ea e iubita mea, spune Jin, accentuând cuvântul "iubită", făcându-mă să mă mai relaxez.

Ea işi dă ochii peste cap şi râde nervoasă.

—Tot tu?! Cine te crezi să te amesteci peste tot?! strigă ea, speriindu-mă cu expresia ei de nebună.

—Ea are tot ce nu ai tu! o întrerupe Jin, lovind-o evident într-un punct sensibil.

Îl privesc pe Tae care se uită trist la Jin şi Hyuna. Cei doi au un trecut şi sunt foarte curioasă ce s-a întâmplat între ei. Oare au fost împreună? Asta ar clarifica tot.

—Dacă nu vrei să pari şi mai patetică decât eşti deja, mai bine ai pleca şi ne-ai lăsa în pace! spune Jin complet rece.

Hyuna îl priveşte tristă pentru un moment, apoi îmi aruncă o privire plină de ură şi pleacă cu tot cu mândria ei rănită.

—Hai, să mergem..., oftează Jin de parcă are o durere groaznică de cap.

Tot drumul Jin nu mă priveşte deloc, dar continuă să mă tragă de mână. Paşii lui sunt apăsați şi grăbiți, iar eu mă chinui să țin pasul cu el, Tae urmându-ne. Ajungem în fața complexului, dar hotărăsc că aşa nu se mai poate. Îl trag cât pot de tare pe Jin de mână, oprindu-l din mers. Mă priveşte confuz şi încruntat, aşteptând să spun cum de am îndrăznit să îl opresc.