Vecina cu BTS?!

Nu vorbi!

Îmi deschid somnoroasă ochii, deranjată de soarele care îmi invadează camera. Mă ridic în şezut căscând leneşă, fără să îmi mai pun mâna la gură, dar tresar când îmi dau seama că nu mă aflu de fapt în camera mea. Mă întorc speriată, nevăzându-l pe Jin în cameră, încăperea devenind una luminoasă, caldă datorită razelor solare, dar rece şi singuratică, aflându-mă numai eu în ea. Înşfac poza de pe birou să îmi mai plimb încă odata privirea pe chipul angelic al lui Jin în timp ce eu îl sărut pe obraz. A fost o zi foarte fericită pentru noi: prima noastră întâlnire.

— Ah, ai găsit-o? se face auzit Jin care intră în cameră cu o tavă de mâncare.

Tresar emoţionată, numele lui făcându-se auzit doar în gândul meu, cu multe ecouri. Pun în grabă rama înapoi pe suprafaţa biroului şi înghit în sec. Se apropie de mine, făcându-mă să mă ridic mai bine în şezut şi să mă învelesc până la talie. Pijamalele pufoase chiar mi-au făcut somnul mai profund. Jin îmi aşează măsuţa de mic dejun cu tava cu mâncare în faţă, uimindu-mă. Pe tavă se află o farfurie cu două ouă ochiuri presărate cu câteva verdeţuri firave, două bucăţi de bacon prăjit şi tot două felii de pâine rumenite în prăjitorul de pâine care îmi răsfaţă nasul şi pofta de mâncare. Alături este un pahar de suc şi o ceaşcă de cafea amăruie, cum îmi place mie.

Mă uit cu o expresie întrebătoare la el şi apoi la mâncarea apetisantă.

— Am vrut să îţi fac o surpriză şi să adopt un aer mai european, am reuşit? Voi mâncaţi aşa ceva în ţara ta natală? mă întreabă emoţionat şi nervos, fiind clar vizibil efortul său în acest mic dejun.

Dau aprobator din cap, răspunzându-i la întrebare, el încurajându-mă să iau o îmbucătură. Încă emotionaţă, ridic spre gura mea furculiţa cu mâncarea delicioasă. Ouăle şi bacon-ul au fost perfect prăjite, nelăsând nici măcar o urmă de arsură sau cruzime.  Afişez un zâmbet satisfăcut, la fel ca o copilă de câţiva anişori care şi-a stabilit mâncarea preferată, fericită de delicatesele care îi încântă papilele gustative. 

Zâmbetul ce mi-l dăruieşte mă uimeşte parcă şi mai mult, oprindu-mă brusc din tot ce gândeam şi făceam. De ce sunt atât de fericită? De ce am parte de asemenea iubire şi zâmbete cuceritoare? Merit asta? Merit iubirea lui? Trecutul îmi împânzeşte gândurile şi îmi umple ochii cu lacrimi temătoare. Chiar nu o să se mai întâmple nimic rău?

 — Ce s-a întâmplat? mă întreabă Jin îngrijorat de schimbarea mea bruscă de comportament.

 *Am voie sa fiu fericită acum, nu? Presimţirea asta urâtă e doar imaginaţia mea, aşa-i?* tastez eu şi îmi îndrept privirea fixă în ochii săi.

El mă ia prin surprindere în braţe şi îmi mângâie părul încurcat de noapte şi coşmaruri.

  — E în regulă, Criss. Voi fi mereu aici pentru tine, aşa că să nu-ţi fie frică, îmi zâmbeşte el apoi uitându-se în ochii mei. 

După un schimb de zâmbete obosite şi un sărut superficial, Jin mă lasă singură în cameră să termin de mâncat, să-mi iau pastilele şi să mă schimb în alte haine. Oftând, mă gândesc la ce ar mai putea aduce această zi în care va trebui să îmi petrec timpul gol. Peste 2 sau 3 zile va trebui să merg la un control medical pentru gât. Sper să pot măcar vorbi, chiar dacă am încălcat regula de câteva ori până acum, vorbind.

Îmi aleg un outfit comod şi ies cu tava cu care am fost servită mai devreme, pentru a spăla vasele. Ies pe uşa camerei căscând şi mă ocup de vase, dar părăsesc bucătăria la chemarea lui Jin.

  — Vino aici, mă îndrumă, el stând pe o canapea în sufragerie.

Mă aşez fără să îl întreb ce vrea să facă, pentru că ştiu că orice ar fi, nu o să-mi displacă. Jin e mereu atent şi drăgăstos cu mine. Îmi simt părul răsfăţat şi descurcat de un pieptăne cu dinţi rari. Degetele lui lungi îmi adună şuviţele răsfirate şi sfârşeşte prin a mi-l lega într-o coadă lejeră.