Sophie

- Capitolul 3 -

Îl uram! Îl uram atât de mult pentru faptul că mi s-a întipărit în minte. Vocea lui, mâinile lui, felul în care mă privea. Totul. Simplu gând la ochii lui atât de de albaştri, mă fac să am chiar şi acum fiori pe şira spinării.

Modul în care s-a comportat cu mine, atât de grosolan şi totodată atât de dulce îmi face inima să o ia razna în toracele meu.

" Noah" atât de simplu, şi totuşi atât de frumos.

Nu Sophie, încetează, îmi zic de una singura, mustrându-mă pentru gândurile mele nebune. Însă oricât încercam să nu mă gândesc la el, îmi apărea din nou în minte. Mai intens, mai ademenitor.

Oricum nu sunt sigură dacă voi mai avea ocazia să îl privesc. Care ar fi posibilitatea ca doi oameni normali să se întâlnească întâmplător de trei ori? Care ar fi posibilitatea să îl mai văd? Şi oricum nu aş vrea asta. De ce aş vrea să văd un necunoscut? Şi totuşi... De ce simt dorinţa de a mă apropia de el? Chestia asta e mult prea complicată pentru mine, iar eu nu vreau complicaţii. Am doar şaişpe ani, vreau o viaţă liniştită şi un viitor cât mai bun.

Și totusi acest băiat m-a spus pe jar, simt că umblu pe carbuni încinşi şi mi-e frică să nu mă ard. E atât de misterios şi totuşi deschis precum o carte. E o enigmă, pe care eu vreau să o "descos".

- Eşti o fraieră! Jud intră nervoasă în cameră, trântind uşa în urma ei.

- Unde arde? Întreb plictisită, scoasă din gândurile mele atât de profunde şi nelalocul lor.

-  Evan.

- Ce e cu el? Întreb, ridicând o sprânceană spre prietena mea care se plimba dintr-o parte într-alta.

- Nu m-a sunat, nu mi-a scris, nimic! Îmi spune revoltată şi am pufnit în râs.

- De ce ar fi vina mea?

- Pentru că... Nu ştiu, dar cu siguranţă e vina ta!

- Da, Jud. E vina mea că ai ales să îţi pierzi virginitatea cu un oarecare.

- Sunt o proastă, nu-i aşa?

- Eşti. Îi spun ridicând din umeri şi Judy aruncă cu perna în mine, lovindu-mă fix în faţă. Cum ziceam... Şoptesc pentru mine, în timp ce o priveam cum îşi frământă mâinile agitate.

- Şi oricum, Jud, de ce el? De ce atât de devreme? Ai doar cincisprezece ani.

- Vârsta nu contează când iubeşti. Îmi spune din nou şi mi-am muşcat limba pentru a nu pune întrebări legătură cu actul lor.

Oare vreodată va apărea în viaţa mea un băiat care să îmi dea lumea peste cap în aşa fel încât să îi cedez din toate punctele de vedere? Liniştea s-a lasat peste noi, amândouă fiind prinse în gândurile noastre şi dintr-un motiv nebunesc îmi doream atât de tare să ştiu la ce se gândeşte a mea prietenă. Oare la acea noapte? Acel... act a fost atât de profund încât să îi ţină mintea captivă? Cu cât o priveam mai mult, cu atât îmi doream să ştiu mai tare ce gânduri nebuneşti îi trec prin minte.

- Haide să ne plimbăm. Îmi sugerează deodată şi am strambat din nas, ceva nu îmi mirosea a bine, deoarece Jud nu era adepta mersului pe jos.

Într-un final, cedând, am ieşit pe uşă. Frigul făcu ca părul de pe ceafă să mi se zburleasca şi înjuram în gând pentru faptul că toamna e atât de aproape, se avânta cu paşi repezi spre noi şi chiar dacă îmi placea la şcoală, voiam să mai lenevesc.

Mergeam în linişte de aproximativ cincisprezece minute, Jud nu a spus o locaţie aşa că am păşit lent spre locul preferat al mamei. Am închis ochii pentru câteva secunde, vrând să îmi imaginez o femeie aşa cum tata o descrisese pe mama. Un înger pazitor care acum ne priveşte din ceruri.

Tatăl meu îmi povestise doar lucruri frumoase despre ea, despre cât de minunată e şi cât de bine semănam la aspect. Aveam o singură poză cu ea, una neclară pe care o păstram ca pe cel mai valoros lucru al meu, şi aşa şi era. Lănţişorul pe care mi-l dăruise mă făcea să mă simt mai aproape de ea, atunci când mă simt singură îl strâng în pumn, dorindu-mi măcar pentru o secundă să aud glasul îngerului meu.

Tata începuse de curând o nouă relaţie, şi deşi nu o cunoşteam pe acea doamnă încă, o uram pentru faptul că încearcă să îi ia locul mamei mele.

- Sophie, unde mergi? Mă întreabă Jud şi m-am oprit în loc.

Eram într-un loc din padure în care copacii lipseau, era o pajişte frumoasă unde ai putea sta ore în şir să citesti o carte bună.

- Aici e... Şoptesc, iar Jud se apropie de mine intrebatoare .

- Ce e aici?

- Locul preferat al mamei mele.

Paradisul.