Sophie

- Capitolul 19 -

Simțeam că fiecărei părți din corpul meu îi era imposibil să se miște, parcă paralizasem intr-o fracțiune de secundă. Doar bătăile necontrolate ale inimii se făceau simțite în corpul meu. Majoritatea persoanelor din cameră şi-au îndreptat privirile spre mine şi Noah.

- Ahm, Sophie, vrei să mergem să discutăm într-un loc mai retras ? spune în soaptă luându-mi mâna într-a lui.

- D-desigur. spun încet, cuvintele abia părăsindu-mi buzele .

Noah a luat-o în față trăgându-mă de mână după el, mi-a deschis uşa maşinii sale şi m-am aşezat domol pe scaun. Inima îmi bătea la fel de repede, dar creierul meu abia conștientiza ce se întâmpla de fapt.
M-am trezit din transa în care eram , simțind buzele lui Noah atingându-le pe ale mele şi...totul deveni foarte simplu . Toate întrebările işi primiră răspunsul, toate temerile se liniştiră, toate îndoielile dispărură. Ceea ce simțea nu era doar pasiune, ci o tandrețe dureroasă şi o dragostea atât de puternică încât mă făcea să mă cutremur.

Îmi găsisem locul . Acolo era locul meu, lângă Noah mă simțeam acasă.
El se trase puțin înapoi şi l-am simțit tremurând .

- Oh, Sophie , şopti lângă buzele mele . Iartă-mă ..

- Am făcut-o deja, şoptesc eu , trăgându-l către mine.

Era ca şi cum îi puteam auzi gândurile, simții sentimentele. Plăcerea şi dorința ne străbăteau, legându-ne, apropiindu-ne mai mult. Dragostea lui Noah mă scălda, strălucea prin mine, aprinzând fiecare colțişor întunecat din adâncul sufletului meu. Tremuram de plăcere, de dragoste, de dor ..

El se trase încet înapoi, ca şi când nu putea suporta să se despartă de mine, şi mă privea cu o bucurie mirată.
Nu spusesem nimic. Nu aveam nevoie de cuvinte.

Nu stiu cât timp a trecut până ce coborâră din maşina călduroasă, fiind întâmpinați de aerul rece de afară. El mă ținu de mână cât am străbătut aleea întunecoasă, dar am fost surprinsă când la sfârşitul aleei se afla o casă imensă foarte frumoasă. Cred că am stat cu gura între-deschisă privid luxul ce mă înconjura.

- A-aici locuieşti tu? spun privindu-l mirată .

- Acolo, spune arătând cu degetul spre casa imensă, locuiesc părinții mei şi fratele meu mai mare. Iar eu locuiesc aici, îşi mută degetul spre o casă micuță şi întunecată.

- De ce nu stai cu ei?

- Păi eu sunt mai mult , " oaia neagră a familiei " , înțelegi ? spune cu o oarecare tristețe în glas . Pe când Lucas e fiul perfect, "mieluşelul blând "  .

  Noah mi se pare din ce în ce mai misterios şi mă face tot mai curioasă , iar această curiozitate mă macină încă din ziua când l-am cunoscut.
Dar acum Noah mă adusese acasă la el, ceea ce înseamnă că nu eram o persoană normală pentru el, adică simțeam deja că fac parte din viața lui, nu cred că multe persoane i-au călcat pragul .
 
El se scotocii în buzunarele micuțe a pantalonilor, scoțând o cheiță ce o introduse în uşa casei întunecoase .
Mă invită înăuntru îndreptând mâna spre holul îngust aflat după pragul pe care mă aflam . Am ezitat să intru, ceva din mintea mea îmi spunea să nu o fac fără ca măccar să cer o explicație. 

- Ahm, nu te supăra, dar ce facem aici ? spun privindu-l în ochii ce mă priveau, la rândul lor, foarte insistent. 

- Linişteşte-te, dacă voiam să îți fac ceva o puteam face de mult, dar Sophie eu nu sunt aşa cum crezi tu, cum toți îți spun că sunt . De aceea suntem aici, vreau să ne cunoaștem mai bine. Vreau ceva serios cu tine , spuse luându-mi, din nou, mâna într-a lui .

Păşesc nesigură înăuntrul încăperii, el închise uşa în urma sa, fiind înconjurați de o beznă înfricoşătoare.
Bâjbâia prin întuneric după ceva anume, posibil căuta întrerupătorul, defapt asta speram. Şi asta se întâmplase, bezna dispăru, lumina plăcută şi liniştitoare împânzea acum camera, ce mi se părea mult mai sigură.
Noah mă plimba după el, ajungând într-o încăpere ce părea a fi o bucătărie modestă . Eram atentă la aproape toate lucrurile ce mă înconjurau. Mi-am dat seama că locuința era formată din două camere, o bucătărie,  un hol şi încă o încăpere ce foarte posibil era baia .
Bucătăria era foarte plăcută, zugrăveala era de un albastru oceanic, iar mobila era turcoaz, împreună culorile te făceau să relaxezi.
Ne-am aşezat la masa de lângă geam, în jurul căreia se aflau 3 scaune. Stăteam față în față, fără să zicem nimic, doar ne priveam adânc unul pe altul, parcă încercând să folosim telepatia .
Noah zâmbi drăgăstos, ceea ce mă făcu să roşesc şi să zâmbesc şi eu. 

- Uite, Sophie , te-am adus aici ca să mă poți cunoaşte. Nu vreau să te încurci într-o relație cu mine, iar apoi să regreți. Nu vreau să suferi din vina mea, nu vreau să suferi din vina nimănui .

Tremura, cred că avea emoții sau se temea. Poate îi era teamă că după ce îl voi cunoaşte cu adevărat nu îl voi mai vrea, nu cred că aş putea face aşa ceva, nu cred că poate fi foarte rău .
Nu ştiam ce să îi răspund sau dacă el aştepta un răspuns la ceea ce spusese .

- Deci, vocea lui răsună din nou în micuța încăpere, întreabă-mă tot ce vrei să aflii despre mine, promit că voi răspunde sincer.

Până acum o grămadă de întrebări îmi cutreierau mintea şi mă oboseau psihic, dar acum simțeam că civintele nu vor să iasă afară . Nu ştiam mai exact ce voiam să ştiu despre el .

- Numele tău complet, spun gândindu-mă că a fost cea mai idioată întrebare, defapt nici nu era o întrebare.

- Noah Joseph Milles . Al tău ? spune zâmbind în continuare .

- Sophia Amy Edwards.

- Un nume minunat, pentruo fată minunată. 

Era atât de galant, fiecare cuvânt rostit de el îl savuram ca pe o bomboană ce se topea încet pe limbă .
Simțeam că tot ce îmi doresc e să trăiesc fiecare zi din viața mea să trăiesc alături de el, să fiu dependentă de el şi de dragostea lui .

- Fumezi, bei, te droghezi ? întreb puțin nesigură că am făcut o alegere bună .

- Da fumez, de băut nu beau în exces, iar cu drogatul .. din păcate o fac .

Sigur nu i-ar fi plăcut lui tata de el, spun pentru mine schițând un zâmbet  .
Nu sunt în total contra acestor lucruri, consider că fiecare face ceea ce doreşte cu viața lui şi nu trebuie judecați pentru ceea ce îşi doresc să facă.

- Sophie, te plac atât de mult, iar pentru mine ăsta e un sentiment ciudat, un sentiment cu care nu m-am mai confruntat şi ştiu că ți se pare ciudat că zic asta, dar aşa e, ți-am promis că voi fi sincer cu tine .

Un val de căldura mă cuprinse brusc, palmele îmi transpiraseră, iar stomacul mi se făcuse ghem . Cred că Noah avea aceleaşi simptome, fiindcă înroşise, iar palmele îi erau mai transpirate decât ale mele .

- Oh, Noah, spun privindu-l intens şi apropiindu-mă uşor de el .

Voiam să îl sărut pasional , tandru şi să nu mai părăsim niciodată încăperea aceea , nu voiam să stau departe de el, simțeam că face parte din compoziția oxigenului ce mă înconjura. 
Eram atât de aproape de sărutul de care aveam atâta nevoie , aşa cum bolnavii au nevoie de morfină. Dar momentul mult aşteptat a foat ruinat de intrarea furtunoasă a unui bărbat cam de vârsta tatălui meu, avea ochii la fel de intenşi ca ai lui Noah, dar ochii bărbatului nu erau blânzi şi nu ne priveau tandru, ochii săi erau reci şi ne priveau dur pe amândoi. 

Era pregătit să zică ceva, mai degrabă să țipe, dar se oprii când privirile noastre se întâlniră.

- Amy?! Îmi amintesc că am apăsat nenorocitul ăla de trăgaci, spune privindu-mă şi zâmbind dezgustat.