Sophie

- Capitolul 24 -

Bătăile inimii mele deveniseră din ce în ce mai des, stomacul mi se făcuse ghem, iar eu şi Noah ne aruncam priviri întrebătoare. Ce să facem acum?

  M-am ridicat rapid din pat, pășind pe vârfuri pănă la fereastră, pentru a verifica dacă iubitul meu poate ieşii pe geam, dar speranța dispăruse când l-am văzut pe tata care tăia gazonul din fața casei. Am început să cercetez camera cu privirea, căutând un loc bun pentru o ascunzătoare. Privirea mi-a rămas ațintită pe spațiul dintre podea şi patul meu şi eram sigură că Noah ar intra cu uşurință acolo.

  I-am făcut semne către locul ales, el înțelegând repede indicațiile date. S-a ridicat cu greu din pat, lăsându-mă să îi admir frumusețea aproape supra-omenească, în toată splendoarea ei. Jud m-a trezit din visare, lovind cu putere uşa din lemn a camerei mele. Noah tresării, strecurându-se rapid sub patul meu.

Am aranjat cearceaful în aşa fel încât să acopăr spațiul dintre pat şi podea, ca nu cumva să îl vadă Jud pe Noah, mi-am ciufulit părul pentru a da de gândit că acum m-am trezit din somn şi am deschis uşa, trăgând mai întâi o privire spre ascunzătoare pentru a mă asigura că sunt în siguranță.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Sophie! Te-am sunat de o mie de ori şi stau la uşa ta de mai bine de 20 de minute, iar tu dormi dusă! Faci mişto de mine?

Începea să îmi pară rău pentru fiecare criză de nervi care am făcut-o atunci când Jud se întâlnea cu un băiat şi nu puteam de nicicum de ea.
Nu o mai vazusem chiar aşa nervoasă până acum, puteam să jur că i se umflase o venă pe frunte.

- Ia-mă mai încet, Jud, abia m-am trezit. Nu ştiu cum poți avea atâta energie după tot ce ai făcut azi-noapte. Pe unde ai dormit?

- Păi...la un tip, foaaarte drăguț, spune apărându-i un zâmbet uriaș pe față.

- Poți fi mai clară? O întreb ridicând o sprînceană.

- Okey, dar nu țipa la mine. Am dormit la Elias, tipul ăla frumos de care te-ai lovit. E atât de sexi!

La auzul acelui nume am simțit cum un nod uriaş mi se instalase în gât. Dintre toți băieții de la acea nenorocită de petrecere a trebuit să se culce cu fratele lui Noah? Băiatul acela pare un nenorocit. La naiba, Jud !

- Oh, ce să zic...cred că ar fi fost mai ok să dormi la mine. Tata nu ți-a pus întrebări? El ştia că vom petrece noaptea împreună.

- Ba da, ma supus la un interogatoriu tipic lui, dar i-am spus că mama m-a chemat dimineață acasă, fiindcă voia să îmi spună că diseară  vom merge la nu ştiu ce cină idioată. Şi chiar aşa a fost, numai că ambii ştiu că am plecat de la tine de dimineață. 

Fata asta se pricepea de minune să mintă, dar în fiecare miniciună de a ei eram şi eu implicată, de cele mai multe ori asta aducându-mi probleme.

- Dar, tu cu Noah? Ce ați mai făcut aseară? Mă întreabă ridicându-şi sugestiv sprâncenele.

- Nimic. M-a adus acasă şi asta a fost, urmează să ne vedem diseară.

Nu le prea aveam cu mințitul şi până acum nu o mințisem aproape deloc pe Jud, dar nu voiam să ştie ce s-a întâmplat noaptea trecută, nu voiam să creadă că Noah profitase de naivitatea mea, nu era aşa, în seara aia se întâmplase ceva ce ne doream amândoi cu ardoare.

- Vrei să ieşim undeva? Fac eu cinste, mi-a dat mama nişte bani, spune scotocindu-se prin poşetă şi scoțând două bancnote de cinzeci de solari

- Poate mai târziu, Jud!

Se ridică rapid de pe marginea patului şi se uită la mine mustrător.

- Cu siguranță îmi ascunzi ceva,Sophie Amy Edwards,iar eu trebuie să aflu.

- Nu îți ascund nimic, vorbesc serios.

Deschise gura pentru a scoate alte cuvinte mustrătoare pe gură, dar se opri când auzise bâzâitul telefonului său.
Îl luase în mână şi se uită mirată, apoi un zâmbet uriaş îi apăru pe față.

- Ai noroc, Edwards, plec să mă întâlnesc cu cineva, dar promit că lucrurile nu vor rămâne aşa.

Am răsuflat ușurată la auzul acestor cuvinte şi mi-am condus prietena până la uşa dormitorului,  urmărind-o apoi cu privirea cum coboară scările.
I-am făcut semn lui Noah să iasă de sub pat, iar el făcu întocmai, apropiindu-se apoi încet de mine şi cuprinzându-mă într-o îmbrățișare atât de dorită.

- Era cât pe ce să te prindă. Nu te pricepi deloc să minți, îngeraş, spune arcuindu-şi colțul gurii.

- Eh, măcar am scăpat, îi fac cu ochiul şi îi sărut colțul gurii, măcar mai avem puțin timp împreună.

Îşi aşezase mâinile pe talia mea şi mă sărută pofticios,transmițându-mi fiori pe şira spinării.
  Eram pe aproape să fac pe mine când uşa dormitorului meu, pe care puteam să jur că am încuiat-o, a fost deschisă cu putere. Jud stătea în fața noastră, încruntată şi totuşi i se putea citi o oarecare urmă de mirare pe chip .

- Ahm, mi-am uitat cheile aici. Scuze de deranj!

- Jud.., spun privind podeaua.

- Nu spune nimic, domnișoară, acum chiar că avem ce discuta, spuse şi părăsii val-vârtej încăperea,trântind din nou uşa.