Sophie

- Capitolul 26 -

" Deci, da sau nu, îngeraş?" - un nou mesaj îşi făcu apariția pe ecranul telefonului, făcându-mi gâtul să devină din ce în ce mai uscat.

Oare ce să fac? Să ies cu el pentru a împușca doi iepuri dintr-o lovitură sau să îmi continui relația ce a început să fie din ce în ce mai bună?

Îmi era greu să mă decid, îmi doream cu ardoare să mă răzbun, dar simțeam o oarecare teamă, îmi era teamă să risc relația mea cu Noah şi îmi era teamă să nu dea greş planul meu şi să pierd absolut totul degeaba.

Degetele, mâinile, brațele, gâtul, totul mi se părea gol. Simțeam că nu am suficientă forță să răspund la acel ultim mesaj. Dar, am făcut-o şi ce a urmat a adus multe alte schimbări în viața mea.

" Bine, o singură întâlnire, doar pentru a te cunoaște mai bine. Nu vreau să afle nimeni. "

O făcusem, nu îmi venea să cred că am făcut asta, iar regretele începuseră să apară. Speram din tot sufletul ca acesta să nu fie un test din partea lui Noah, fiindcă cu siguranță îl picasem .

" Te asigur că nu îți va fi de ajuns o singură întâlnire, draga mea. Atunci ne vedem mâine, la ora opt, în fața cafenelei Iulius. "

Am mai stat câteva secunde bune gândindu-mă dacă merită tot ce risc, dar m-am convins amintindu-mi de suferințele trăite pe parcursul anilor, când mă întristam privind copii alături de ambii părinți şi cum am trecut cu greu prin adolescență, norocul meu fiind mătuşa Emma.

" Bine, dar ține-ți ciocul mic. "

Aceasta a fost ultima mea replică, mi-am pus telefonul în buzunarul din spate al pantalonilor şi am decis că puțină curățenie în camera mea nu strică. Seara se apropia cu repeziciune, iar curiozitatea mea crestea cu fiecare secundă. Întrucât, tatăl meu nici în un caz nu ar fii plănuit o cină în familie fără a celebra un eveniment important.

Mi-am prins buza inferioară între dinți si mi-am înghițit forțat nodul din gât. Dacă tata aflase prin absurd despre schimbarea mea? Degetele mâini mi s-ai strâns automat în pumni si stomacul mi se atrase ghem. Fiecare inspirație a aerului venea la pachet cu un junghi în capul pieptului. Cavitatea bucală îmi era în continuare secată de fluide si genunchii îmi tremurau.

Am deschis sifonierul si privirea mi-a cazut pe rochia neagră, lungă pană la genunchi si cu maneci dantelate. Dantela îmi mângâia pielea fina, lăsând în urma sa amintirile atingerii lui Noah. O îmbrăcam încet, cu mișcări senzuale si undeva intr-un colț îmi imaginam chipul iubitului meu, sau fostului meu iubit. Imaginile din mintea mea începeau să se schimbe si din acel chip frumos si firav, mi se arată o altă variantă a lui. Una mai puternică, mai păcătoasă, cu tatuaje colorate care îi impanzeau brațele. Elias!

Parul lui de un saten închis strălucea în lumina difuză a camerei mele, si ochii verzi-albăstrui de smarald, nu se asemanau câtusi de puțin cu cei de un albastru senin a lui Noah. Buzele mari si roz se miscau patimaş, aprinzand în mine flăcările dorinței. Mi-am trecut limba peste dinți, imaginandu-mi abdomenul său lucrat. Iar atunci,când fiecare celulă a corpului meu tanjea după o atingere, un ciocanit în usa se auzii si imaginea lui se spulberă.

- Sophie, scumpo, ești gata?

- Imediat tată! Mi-am prins părul intr-un coc lejer în vârful capului si am lăsat câteva suvite subtiri a le părului meu saten să îmi mangaie chipul palid.

Drumul păru mai scurt decât era într-adevăr, iar eu, stresată, îmi frecam palmele între ele. I-am zâmbit trist tatălui meu când îmi deschise portiera si îmi oferi brațul său. Îmi sărută crestetul capului si dintr-un motiv stiut doar de el, mă rugă să am încredere. Încredere în cine? În mine, în el, în Noah, Elias? În persoanele din jur? Cum as putea când am crescut cu ca un necunoscut ma poate ranii.

Cum as putea să îi ofer încrederea mea unui om care nu este demn de ea? Un om care nu mi-a arătat că o merită si s-a luptat să o castige? În ciuda protestelor din mintea-mi obosită am aprobat. Pregătită să am încredere în oricine îmi impune el. Căci tatăl meu nu m-ar trăda. Ci m-am proteja mai presus de orice!

M-am încruntat la vederea matusii Emma alături de Judy si sprâncenele mi se uniră pe frunte atunci când tata mă îndrumă înspre ele.

- Credeam că ai spus că vom lua cina în familie. Am spus de îndată ce el s-a asezat, strângandu-i spătarul scaunului între degete.

- Asezată-te, scumpo! Mă îndruma si am făcut întocmai. Trebuie să vorbim cu voi. Spuse si ne privii mustrător.

Privirea mea implora răspunsuri, însă Jud, supărată ridică din umeri si sorbii din sucul ei de fructe.

- Eu si Emma... Emma si cu mine, începu tata si mi-am muscat limba de frustrare.

- Suntem un cuplu! Termină mătușa Emma discuția iar privirea mea panicată îi căuta chipul tatălui meu.

- Am nevoie la baie! E tot ce am reusit să spun si degetele tatălui meu îmi strânseseră brațul pentru a mă menține în loc. Nu îndrăzni, i-am reproșat si uimirea din privirea lui Jud mă făcu să pufnesc. Nu îndrăzni să mă opresti când tu ai ales să ti-o tragi cu cea mai bună prietenă a mamei. Sper că esti mândru de reușita ta! Ce credeai că voi spune? Felicitări?!

M-am ridicat furtunos de pe scaunul care devenii incomod si am pasit grăbită înspre baie. Dorindu-mi să îmi liniștesc respirația alarmată si bătăile accelerate a le inimii.

- Măi, măi! Am auzit o voce în spatele meu. Se pare că soarta îsi doreste cu orice preț să fim împreună!