Sophie

- Capitolul 18 -

Jud a ales să îşi petreaca seara alături de mine, întrucât tata era plecat şi casa era liberă. Uram singurătate, mai ales acum când gândurile îmi ţipă în timpane mai tare ca niciodată. Aşa că, propunerea ei mi-a adus un zâmbet imens pe chip şi mi-a liniştit inima pentru câteva secunde.
  
  — Soph! Tipatul prietenei mele mă făcu să tresar speriată.
  
  — O să mă omori femeie!
  
 — Scuze, te pot întreba ceva?
 
  — Încearcă! O încurajez ridicând o sprânceană, iar aceasta chiţăie fericită.

— Vrei să mergem la petrecerea lui Mark? Întreabă pe nerăsuflate.- Şi înainte să mă refuzi, Sophie, trebuie să ieşi din colivie!

— Categoric, nu! Ai înnebunit? Se strâmbă deranjată de intrebarea mea şi îşi sprijină coatele de genunchi.

— Treaba ta! Îmi replică ţâfnoasă. Dar să nu plângi atunci când vei rămâne singură între cei patru pereţi, ştiind că Noah tocmai tăvăleşte o virgină, care ghici ce? Nu eşti tu!

— Nu vreau ca Noah să mă "tăvălească", mă apăr repede, strângându-mi braţele la piept.

— Atunci, nu ai decât să rămâi aici şi să îţi plângi de nume, Sophia! Eu mă voi distra de minune şi fără tine, babă ţâfnoasă!

***

Am oftat zgomotos privind casa lui Mark şi repetându-mi mental motivele pentru care mă aflu aici. Căci cu siguranţă mă lasasem prostită mult prea uşor de prietena mea, mai mică dar mai şireată ca mine. Am încercat să trag de tivul rochiei mult prea scurte pe care Jud mi-a împrumutat-o şi m-am strâmbat privind pantofii incomozi.

Arătam ca o femeie de moravuri uşoare, sau în cazul meu, o proastă de moravuri uşoare. Întrucât Jud reuşea să câştige orice luptă. Am privit adolescenţi euforici dansând pe gazonul împânzit de sticle de băutură şi pahare de plastic şi am înaintat spre încăpere, ţinându-mă strâns de braţul prietenei mele.

— Crezi că e aici? Am şoptit deşi nu stiam cu certitudine dacă mă aude din cauza muzicii.

— El nu lipseşte la petreceri, Soph. Trebuie să fii puternică!

— Puternică?

Însă nu am apucat să termin propoziţia căci l-am zărit. Stătea lipit de tocul uşii de la intrare, şi oricât încercam să îl evit, aveam să trec prin faţa lui. Purta un tricou negru cu un imprimeu rock. Blugii strânşi îşi scoteau în evidenţă muşchii picioarelor şi am înghiţit în sec la vederea zambetului său. Prietena mea avuse dreptate încă odată. În timp ce eu mă văicăream, el petrecea fără a-şi amintii numele meu.

Privirea lui albastră mă atinti şi pentru câteva secunde aerul s-a evaporat din jurul meu. Îmi simţeam inima bătând iepureşte şi tremuratul uşor al genunchilor. Aceaşi blondă, despre care aflasem că este verisoara lui se agaţă ca o liană de gâtul acestuia şi am scâncit din dinţi când îi făcu cunoştinţă cu o roscata focoasă.

— Spune-mi, te rog, că nu trecem pe acolo!

O rog pe Jud iar ea chicoteşte. Însă vedeam în privirea ei acea sclipire nebună a iubirii la vederea lui. Acea sclipire care mi se reflecta şi mie în privire. Noah îi strânse mâna fetei, continuând în tot acest timp să mă privească. Privirea lui intensă îmi ardea corpul şi am tras aerul limitat printre dinţi.

— Tu poţi rămâne aici, mi se adresează aceasta la scurt timp. Însă eu am chef de o "tăvăleală". Îmi facu cu ochiul şi cu greu mi-am abţinut chicotitul însă frica mă prinse în mrejele ei atunci când blonda mea dispăru din raza mea vizuală.

Am smuls paharul de băutură din mâna unui tânăr şi am dat lichidul arzător pe gât. Însă acea băutură alcoolică nu mă ardea într-atât de tare ca privirea lui aţintită spre picioarele mele dezgolite. Mi-am înghiţit forţat nodul din gât când l-am văzut înaintând spre mine şi am căutat cu disperare un loc în care mă pot ascunde. Nimic, la naiba! Aveam să plătesc scump preţul acestei petreceri. La naiba cu tine, Jud!

— Bună! Inima mi s-a oprit în piept şi mi-am frecat fruntea disperată.

— Lasa-mă, Noah!

Chicotii şi îmi prinse mijlocul în palmele sale. Limba mă ardea în cavitatea bucală şi o muşcam în repetate rânduri pentru a mă menţine pe poziţii. Altfel m-aş fii pierdut în acei irişi atât de frumoşi. Atât de albaştri şi senini.

— Încă nu am început, Sophie. Îmi replică pe ton jos. M-ai întrebat dacă m-am culcat cu Jud, şi sunt sigur că cel mai tare te-a interesat ce am făcut-o să simtă, nu-i aşa?

Am aprobat pierdută din pricina vocii sale.

— Lasă-mă să îţi dăruiesc ceva ce ei nu i-am dăruit!

— Ce anume?

— Inima mea!