☁ iv ☁

754 58 10
                                    


The Devil is real,
And he is not a little red man with horns and a tail.
He can be beautiful,
Because he's a fallen angel...
And he used to be God's favorite. „

          Lanțurile înghețate ale apei se târau pe brațul lui Lucifer, iar degetele lui strângeau materialul greu. Își scoase mâna din găleata cu apă, alături de cârpă, urmând să o așeze pe porțiunea însângerată. Încetul cu încetul albul pur înfățișa din nou penele aripilor retezate, odată proprietatea îngerului acum decedat.

          Pierdut în ceea ce făcea, Diavolul nu izbuti să observe nimfa cu păr înflăcărat care își făcuse tiptil intrarea, legănându-și șoldurile până în colțul unde el muncea. Brațele ei i se înfășurară în jurul taliei, iar capul se sprijini de umărul său.

          — O să fie roz la lumină, nu? rosti, dând plictisită din buze.

          Lucifer nu răspunse, gândindu-se la o modalitate în care putea să schimbe subiectul. Cuta dintre sprâncenele lui relevând neplăcerea pe care o simțea în momentul de față.

         — De ce ai venit, Lilith?

          Roșcata își dădu ochii peste cap, afundându-și capul în scobitura gâtului său.  Câteva dintre șuvițele buclate, precum niște limbi de foc, îi atârnau asupra pieptului, contrastând cu tricoul cel negru.

          — Mă plictiseam.

          — Păi atunci du-te și te plictisește altundeva!

          Lilith își miji ochii de chihlimbar, presându-şi palmele pe spatele Diavolului. Îl împinse, punându-și toată furia și durerea respingerii în brațele ei, dar abia reuși să îl clintească.

          — Te urăsc! Te urăsc! Te urăsc!

          Repetă, cu dinții încleștați, lovindu-l cu pumnii în spate. O unghie lungă și roșie se desprinse, căzând cu un zgomot surd pe gresie.

          Lilith o zbughi apoi afară pe ușă, lăsând Diavolul să se înece în propriile sale gânduri.

          Degetele lui atingeau, oarecum temător, penele moi ale aripilor. Ochii lui se strânseră, mintea luptând să îi reînvie amintirea pe care se străduia atât de mult să o înlănțuiască.

          Paharul de cristal plonjă prin aer, sărutul cu podeaua masivă distrugându-l în mii de bucăți.

Când îngerii cadUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum