Când îngerii cad

☁ xvi ☁

          Cei patru demoni ședeau pe scaunele din bucătărie, întâmpinați de mirosul acru al cadavrului din camera de vis-a-vis.

          — Deci, Lucifer, ai vrut să găsești indicii cum că iubițica ta a trecut pe aici. Foarte bine, le-ai găsit, Lilith spuse, bătând o singură dată din palme înainte de a continua: dar acum, spune-mi, ce ai rezolvat prin asta?

          — Lilith!

          Se răsuci spre Lukas, ucigându-l din priviri pentru că îndrăznise să o întrerupă.

          — Ce? N-am dreptate? Dacă știi tu unde e Emelinde atunci spune-ne și nouă Luke, pentru că tare am vrea și noi să știm!

          — Nu știu, dar o vom găsi. Sunt sigur.

          — O vom găsi pe dracu'!

          Jeffrey îi privea plictisit pe ambii, ciugulind din strugurii rămași în fructieră. Dacă ar fi după el, păi atunci lui îi era mult mai convenabil să nu o găsească, astfel va rămâne și el totuși în viață.

          — Există o soluție.

          Toți trei se răsuciră spre Lucifer care se foia neliniștit pe scaunul său, lingăndu-și repetat buzele.

          — Voi... voi vorbi cu arhanghelii.

          — Uitați-vă la el, e nebun! Lilith se răsti, smulgănd de la Diavol o privire tapetată cu chiciură.

          Doar câteva minute și totul era pregătit pentru ritual. Totul, în afară de sufletul îngerului căzut. Tremura din toate încheieturile, încercând să nu lase neliniștea să treacă observată de către ceilalți demoni. Îi goni afară, rămânând doar el, lumânarea încă neaprinsă și toate temerile sale.

          Degetele lui se încleștară asupra brichetei, iar tremurul îl împiedică să nimerească din prima fitilul. Dar în scurt timp, în camera cu perdelele trase o scăpărare slabă își începu dansul, crescând tot mai zveltă.

          Lucifer trase aer în piept și își strânse de pleoapele, începându-și rugăciunea printr-o șoaptă tremurândă, dar care crescu mai apoi în intensitate:

          — "Voi îngerii mei, împreună cu Arhanghelul Mihail, Gavril, Uriel și Rafael vă chem să veniți la mine.

Pun în fața voastră toate greșelile, fricile și spaimele mele,

Vă rog să le duceți în lumină, la purificat și rezolvat.

Amin. "

          Își deschise cu greu ochii, iar flacără pieri atunci când el o privi, la fel ca și ultima sa picătură de speranță. Atunci, pentru prima dată în viața sa, își eliberă lacrimile, lăsându-le să îi pârlească obrajii.

          Tresări atunci când sunetul unor perdele trase îi conturbară momentul de slăbiciune, lumina ce se revărsă înauntru pe fereastră orbindu-l pentru câteva secunde.

          — Dumnezeule, Lucifer! Sunt aici, nu trebuie să începi imediat să plângi! Chiar crezi că drumul până aici e atât de ușor?