Când îngerii cad

☁ xii ☁

          Eveline aprinse încă o lumânare, puterea întunericului slăbind astfel și mai mult, încetând să mai pară un pericol pentru ea. Draperiile erau și ele strânse, astrul nopții trimițându-și  razele lăptoase prin odaie.

          Ușa se deschise încet. Ușoara notă de scârțâit îi atrase atenția Evelinei, făcând-o să tresară aproape insesizabil. Lucifer intră cu chipul zâmbitor, părând că nimic nu îi poate strica buna dispoziție. Îngerul decise să se răsucească spre fereastra cabrată, ascunzându-și astfel rănile pansate.

          Brațul lui i se înfășură în jurul taliei, trăgând-o aproape, iar nasul  i se afundă în părul castaniu, proaspăt spălat și uscat. Îi sărută o șuviță înmiresmată, amețindu-se cu vinul care consta în propriul ei miros.

          — Evie, gemu în urechea ei, aducându-i tremurul în picioarele rănite.

          Doar că Eveline nu răspunse, încercând să profite de momentele frumoase atâta timp cât acestea vor mai dăinui.

          — Ești bine?

          Îngerul nu răspunse nici de această dată. Lucifer veni în fața ei, furându-i lumina dată de lună și de stele cu trupul lui masiv. Capul ei se lăsă cât de în jos i se permise. Câteva șuvițe îi împărțiseră și ele teama, căzându-i peste chip.

          — Eveline, mă auzi? Ești bine?

          Degetele lui i se încâlciseră pe chip, ridicându-i capul spre el. Ochii ei îi scanau speriați reacția, nevăzând în irisurile lui de caramel decât confuzie izbită de o furie morbidă.

          Palma ce mai devreme o dezmierdase îi prinse acum cu forță părul, trăgându-i capul pe spate, iar cealaltă mână îi smulse bandajul, pierzând de pe buzele ei un scâncet de durere. Precum un vânător ce își cunoaște prada, zări imediat și fașa albă ce îi acoperea întreaga parte din față a gâtului. O smulse și pe acea, palma devenindu-i instantaneu pumn agățată de părul ei. Îi țintui bărbia cu două degete ucigătoare, rana de pe obraz protestând.

          — Cine ți-a făcut asta? Eveline răspunde naibii odată!

          Dar era ca și cum o mână îi închise îngerului gâtlejul, împiedicând-o să scoată vreun sunet în afară de scâncete de plâns. Toate locurile în care el o brusca o dureau, și fizic și sufletește. Crezuse că îi va obloji rănile, nu că le va face din nou să sângereze.

          — Eveline!

          — Eu... eu nu îmi amintesc cum îl cheamă!

          — Păi amintește-ți!

          Mâinile care o strângeau amenințător din toate părțile îi făcură într-un final rotițele să se învârtă.

          — Jeffrey.

          — Nu pot să cred!

          Lucifer o azvârli pe covor, trecându-și nervos mâna printre șuvițele blonde. O zbughi apoi afară pe ușă, lăsând-o pe Eveline singură cu durerea ei.

☁

          Jeffrey bău încă o gură din vinul roșu, sec, tolănindu-se mai bine pe jilțul ce era de drept al Diavolului. Se întreba cum ar fi să fie el regele... Un lucru ar fi totuși sigur, acea Eveline ar fi acum sigur moartă, poate deja putrezită. Și-o putea imagina mult mai frumoasă cu viermi și muște  sălășluind în locul acelor ochi verzi, ca de broască râioasă. Iar Lukas ar sfârși și el în același fel pentru faptul că îl oprise astăzi din a-i lua viața mizerabilă.

          Îl iubea pe Lucifer, dar el devenise un conducător slab, ce îngenunchea în fața unui înger mizerabil doar din cauza iubirii. Cât de patetic, își spuse, sorbind încă o gură din vin.

          Un sunet necunoscut îi făcu băutura să îi înghețe în gâtlej. Se ridică privind atent în jur. Nu vedea pe nimeni, probabil că doar băuse cam mult vin și acum mintea îi juca feste.

          Dar atunci când privirea i se poticni de o siluetă, ascunsă în spatele perdelei, doar cu părul lung căzându-i zburlit până în talie și cu ochii negrii precum doi cărbuni analizându-i fiecare mișcare, păi atunci își permise luxul de a țipa.

          Creatura își scoase încet și restul trupului de după perdea, dezvăluind astfel patru membre cu gheare lungi și ascuțite, iar pe trup îi atârnau bucăți dintr-o fostă ținută. Luna îi punea în evidență chipul hidos, cu gura curbată într-un zâmbet oribil, fără buze, doar niște colți galbeni, subțiri și ascuțiți precum niște ace. Negreala irisurilor îi îneca și albul ochilor, iar pe chip și trup îi scăpăra o piele fumurie și unsuroasă.

          Creatura sări în patru labe, iar Jeffrey își ridică repede palma, amenințând-o cu o bilă de putere obscură.

          — Depărtează-te de mine!

          Monstrul îl privi încă zâmbind, dar capul i se înclină puțin într-o parte, părând să nu înțeleagă cuvintele demonului. Făcu încă un salt spre el, Jeff azvârlind abisul negru care însă nu reuși să îl lovească, creatura făcând un pas rapid în lateral.

          Demonul nu apucă nici să clipească,  iar ființa alerga deja spre el. Mâinile lui Jeff aruncau continuu puterea cea neagră, dar creatura se feri de fiecare dată. Cu fiecare salt se apropia tot mai mult, o vedea tot mai mare, iar trăsăturile erau tot mai clare. Și zâmbea, nenorocita continua să zâmbească, iar ghearele îi luceau precum pietrele de onix, gata să îl sfâșie, să îi străpungă carnea și să îi fure organele. Îi simțea deja răsuflarea, duhnea a moarte și a sânge. Tot ce mai putea acum demonul să vadă erau bilele negre, ieșite din orbită care îi formau ochii. Apoi văzu cerul nopții, alături de stelele ce licăreau și perdelele pământii.

          Jeffrey îl fixă pe Lucifer, după creatura care fusese azvârlită într-un perete îndepărtat. Observă că și ochii Diavolului aveau o umbră de teamă în ei.

          Dar ființa sări imediat înapoi pe cele patru picioare ale ei, iar acum nu mai zâmbea. În schimb, printre dinții precum acele se unduia o limbă ca de șarpe, iar creatura sâsâia amenințător spre cei doi. Lucifer își deschise aripile obscure pășind amenințător spre ea care continua să stea pe loc, așteptând venirea Diavolului.

          Discul de putere tâie aerul în drumul său spre creatură, dar aceasta sări într-o parte, iar întunericul se transformă în pulbere de stele la izbirea cu peretele. Lucifer doar mârâi, continuând să pășească înainte, sub privirea terifiată a lui Jeffrey. Creatura își curbă din nou buzele într-un zâmbet, atacând un capăt al aripii Diavolului înainte ca acesta să o poate retrage. Dar discul de putere fusese mai rapid, lovind din plin monstrul.

          Lucifer se așeză peste trupul său slinos, țintuindu-i încheieturile osoase în pumnii săi. Ochii inexpresivi și negri precum două pietre de onix se holbau la chipul lui, dar el nu reuși decât să privească spre părul lung de pe țeasta creaturii, cu șuvițe drepte și totodată ondulate. Sub privirile dezaprobatoare ale lui Jeffrey, Lucifer eliberă o încheietură prinzând în schimb o șuviță de culoarea alunei. O mirosi, parfumul încântându-i toate simțurile.

          — Eveline.

          Creatura nu răspunse. În schimb își înfipse ghearele în pieptul său, alergând mai apoi departe, sub vălul negru al nopții.

  * * *

La mulți ani tuturor!  :3 ❤