Când îngerii cad

☁ x ☁

          În ciuda grosimii ei, ușa de lemn aproape că cedase atunci când Lucifer se izbi de ea, Demonul aproape căzând.

          — Eveline!

          Ochii lui ieșiți din orbite scanau încăperea, înviorată doar de scăpărarea alertă a unei mici lumânări. Nu băgă de seamă că își ține respirația decât în momentul în care întâlni ochii speriați ai îngerului, gura lui înhățând instantaneu, lacomă aerul.

          Sări pe patul ei masiv, cuprinzându-i obrajii palizi în palmele sale tremurânde. Lacrimile scăpau din ochii ei precum niște mici briliante, risipindui-se pe chipul fierbinte.

          — Ce s-a întâmplat? Ești rănită?

          Lucifer își retrase mâinile, pipăindu-i stângaci trupul după răni sau zgârieturi, dar nu găsi niciuna.

          — Eu... eu am, vocea i se sparse Evelinei precum un pahar fragil, din sticlă, la îmbrățișarea fatală cu pământul. Am avut un coșmar.

          Stăpânul iadului răsuflă ușurat, cuprinzând-o în brațe și primind cu veselie micile palme care se agățau de hainele lui ca de suflul vieții. Îi privea ochii de jad, cu briliante înconjuranu-i irisurile de la atâta vărsat de lacrimi.  Îngerul său chiar s-a speriat de mama focului din cauza acelui coșmar negru. 

          — Te rog nu mai plânge Evie, șopti, degetele lui de marmură izbutind să îi atingă pielea umedă a obrazului moale.  Sunt aici acum, nimeni nu te poate răni. 

          Suspinul fetei s-a izbit de cotloanele pustii ale încăperii, iar următorul ei gest îi zgudui inima regelui demon. Trupușorul ei ce încă tremura spasmodic se profilă peste al lui, greutatea ei părând cea a unui umil fulg de nea, iar palmele mici s-au lipit de obrajii lui palizi.

          Cometa ce îi împânzea acum bolta ochilor a fost remarcată de către Lucifer care stătea perplex.  Se zgâii apoi la buzele ei care ședeau întredeschise trădându-i astfel intenția. Eveline îi plasă un mic sărut pe gură, abia atingându-i carnea rozalie care i-a tremurat scurt demonului în momentul blândului contact. Exact ca în cele mai ascunse vise ale sale, nimfa cu șuvițele precum abisul își apucă panglica cu care îi era legată, pe la spate, cămașa albă de noapte. Cât ai clipi, valurile de mătase s-au retras din îmbrățișarea în care fusese cuprins trupul ei, lăsând-o astfel goală în fața irisurilor sale care aruncau acum flame. 

          Luna o venera cu scăpărarea sa astrală, în pielea ei albă agățându-se acum stele coborâte direct din înaltul cerului, dăruindu-i astfel o strălucire de argint.  Părul obscur crea un contrast puternic, câteva șuvițe aruncate peste sânii ei precum două mere culese întocmai din pomul interzis, iar Lucifer nu își dorea decât să se infrupre din dulceața lor, căzând astfel în păcat. Cu mișcări lente, bucata de material a ajuns într-un final abandonată pe podeaua rece. 

          Sfioasă și cu obrajii pătați ușor de roșeața unor rubine, Eveline îl sărută din nou, de data aceasta buzele ei mișcându-se într-un mod îmbătător, trezindu-i simțurile demonului care fremăta de dorință sub acoperământul trupului ei. Gusturile străine se închegau, trupurile păreau deja în flăcări iar așternuturile foșneau. 

          Lucifer își ceru imediat dreptul la dominare, rostogolindu-se și ajungând astfel să o preseze sub trupul său pe care atârnau încă materiale, dar îmbrăcămintea îl ardea, împiedicându-l să îi simtă îngerului pielea. Așa că hainele sale s-au alăturat alor ei, rămânând ca mâinile și gura să îi dezmierde Evelinei fiecare milimetru din pielea fierbând.