Când îngerii cad

☁ ix ☁

         Atmosfera era groaznică, iar aerul fierbinte care pătrundea prin ferestrele larg deschise nu făcea decât să înrăutățească situația. Plângerile demonilor îi aduceau o stare de plictiseală Diavolului, iar jilțul din lemn de mahon era deja cât se poate de incomod.

          Se ridică cu un oftat, simțindu-și instantaneu toate oasele pocnindu-i prin trupul amorțit. Pășea dureros până la fereastra deschisă, zăbovind cu privirea asupra grădinii castelului atunci când o zări pe Eveline. Purta o rochie de culoarea mentei, cu mâneci lungi din mătase care sărutau pământul, iar piatra de jad din părul ei castaniu lucea cu intensitatea unui briliant. Lucifer închise totuși fereastra, revenind pe tron cu dispoziția vizibil mai bună.

          — ... nu am mai întâlnit niciodată o creatură precum aceasta.

          O cută îi răsări Diavolului între sprâncene, ochii lui zgâindu-se nedumeriți în direcția lui Jeffrey.

         — Ce fel de creatură?

          Demonul blestemă în mintea sa, tușind zgomotos înainte de a grăi din nou.

          — Cea despre care v-am povestit în ultimele câteva zeci de minute. Ceva a ucis noaptea trecută trei dintre gardieni și o slujnică. Am descoperit cadavrele devreme în dimineața aceasta și le-am dus într-una din temnițe, iar eu cred că ar trebui să le vedeți și dumneavoastră.

☁

          Lucifer se lăsă într-un genunchi pe podeaua însângerată, lichidul stacojiu pătrunzând înfometat prin materialul pantalonilor.

          — Nu știm ce a ucis-o, dar cu siguranță nu a fost un demon, rosti Jeff cu mâna în propria claie șatenă și cu stomacul revoltându-se în fața cadavrelor mutilate.

          Irisurile caramelizate ale Diavolului analizau biata slujnică, sângele din vene devenindu-i chiciură. Era ceva în privirea ei care îl înspăimânta mult mai mult decât intestinele evadate sau mâinile și picioarele acum cioturi, membrele fiind împroptite lângă ea, de perete. Irișii precum două bile lucitoare exprimau o atât de multă groază încât însăși Diavolul fu nevoit să se ridice în picioare, cu privirea departe de masacru.

          — De ce spui că e imposibil ca un demon să fi făcut-o?

          Jeff își linse buzele uscate, înghițindu-și cu dificultate saliva care păru că înghețase într-un țurțure ce îi zgâria gâtlejul.

          — Demonii nu au gheare.

          Lucifer se răsuci din nou spre stomacul sfâșiat, cele cinci urme destul de adânci încât să scoată la suprafață intestinele femeii fiindu-i acum clare.

          — Nici lup de curte nu poate fi, demonii l-ar fi ucis imediat. Aș spune că ceva a evadat de pe Pământ, și fiind malefic, a fost adus aici.

          — Stăpâne, Pământul nu deține astfel de creaturi, iar dumneavoastră știți cel mai bine acest lucru.

          Lucifer își strofocă nervos șuvițele aurii, evitând să privească și celelalte cadavre. Mirosul stătut îl îngrețoșa, iar mintea lui nu se putea gândi decât la Eveline și pericolul în care se afla în acest moment. Puțin îi păsa de restul locuitorilor din castel, din acel amalgam întreg de demoni viața ei era cea mai prețioasă.

          — Adună cei mai buni demoni din garda mea, în seara asta mergem la vânătoare.

☁

          Jeffrey, împreună cu încă câțiva dintre cei mai buni gardieni, așteptau venirea regelui lor. Vântul bătea cu putere, șoptindu-le parcă avertismente demonilor deja plictisiți, iar luna nouă nici nu se zărea sub acoperământul sufocant al norilor plumburii. Stelele erau și ele capturate, o singură puzderie împrăștiindu-și nesigură scăpărările într-un colț obscur al cerului.

          — Va ploua.

          Jeff aprobă din cap, privindu-l cu o ușoară tentă de plictiseală pe Lukas, un flăcău zvelt, cu părul lung acum suspendat într-un coc dezordonat.

          Lucifer își făcu și el în cele din urmă apariția, hainele din piele tare, neagră, contrastând cu șuvițele sale blonde. O singură mișcare a capului și cu toții se ridicară, pășind în urma lui spre ușa castelului.

          Coridoarele erau obscure și reci, sunetele părând și ele că au adormit alături de întregul iad. Pașii le erau calculați și ușori precum cei a unei pisici, iar respirațile păreau și ele să se fi oprit precum înaintau prin castelul negru.

          Abia după ce fiecare colțișor fusese străbătut unul dintre gardieni își permise să vorbească:

          — Orice a fost aici noaptea trecută, acum nu mai e. Eu aș spune să...

          Cuvintele i se priponiseră în gâtlej, o mână cu gheare negre, încovoiate, răsărind din spatele său, iar inima îmbăiată în sânge căzu cu un pleoscăit pe podea, exact în fața lor, urmată imediat de trupul masiv al demonului.

          Lucifer își ținu respiratia în tot acest timp, așteptându-se ca în spatele bietului gardian să i se înfățișeze creatura, dar acolo nu domnea decât o obscuritate atât de adâncă încât o puteai tăia cu cuțitul. O minge de întuneric i se strecură printre degete în timp ce privea cu răsuciri repezi ale capului în jurul său, dar orice a fost dispăruse deja.

          — Unde e?

          Tipătul lui probabil că trezise deja jumătate din palat, dar nu se putea controla. Dacă acea creatură pornise acum spre îngerașul său, intenționând să îi azvârle inima așa cum făcuse și cu demonul din fața lui?

         — Stăpâne, vă rog...

          O mână i se încleștă pe braț, Lucifer eliberând puterea din palma sa asupra celui care îndrăznise să îl atingă. Trupul îngerului căzut începu imediat să prindă flame, cenușa sa fiind apoi purtată pe fereastra deschisă, apoi afară în puterea nopții.

          Diavolul alergă departe de ei, Jeff fiind singurul care nu împărțea confuzia celorlalți. Se ducea la îngerul acela al său, ființă pe care Jeffrey o ura din tot sufletul lui. O disprețuia pentru că, cumva, reușise să îi răpească regele, oferindu-i lui și iadului un Lucifer slab, doar o nălucă a cea ce el a fost odată. O și văzuse de câteva ori și nu înțelegea de ce stăpânul lui era atât de atras de ea, nu avea nimic special, se putea pierde prin mulțime la fel de ușor precum o pană.

           Jeff se trezi rugându-se ca acea creatură să se fi îndreptat exact spre camera ei, dezmembrăndu-i trupul și pictând pereții cu sângele ei de înger nenorocit.