Capitol 1

26.5K 410 12
                                    

Stăteam întinsă pe iarba rece ,era aproape 5 dimineața și eu nu puteam să dorm , în fața casei mele era o liniște mormântală nimeni nu era treaz , eu încercam să îmi fac ordine în idei .

De aproape 3 luni părinti mei s-au hotărât să părăsească orașul pentru un trai mai liniștit la țară, au cumpărat o casă imensă într-un sat bătut de soartă la" capătul lumii", cum obișnuiam să îi spunem eu și sora mea Emma , ea era mai mică decât mine cu un an și deși nu prea aveam noi două o relație destul de paralelă mai aveam câteva idei care le împărțeam .

Era un început de vară , așa de frumos mă uitam la soarele care se chinuia să iasă dintre nori , parcă îi era frică să își facă apariția , eu eram tot mai cufundată în gândurile mele ,cum am să reușesc să mă acomodez cu viața la țară , eu trăind până la vârsta de 15 ani la oraș nu știam nimic despre agricultură pentru mine era limba chineză tot ce aparținea de creșterea animalelor nu știam nimic din ceea ce implică faptul de a trăii la țară habar nu aveam cum erau oamenii , cum ar fii trebuit să ii tratez cum ar trebuii să vorbesc cu ei , cum avea să fie tineretul de aici cât de deschiși erau , îmi făceam o mie și una de idei dar habar nu aveam că aceasta schimbare de peisaj avea să îmi aducă cea mai fericită adolescență și cei mai frumoși ani trăiți vreodată , nu aveam cum să îmi imaginez că această decizie a părinților mei de a se muta într-un loc așa izolat avea să mă aducă aproape de iubirea vieți mele, soarele deja s-a ridicat mândru pe cer și parcă mă privea cu supremație închid ochi și mă las în voia gândurilor.

De când ne-am mutat aici în sătucul ăsta parcă am fii vedete toată lumea ne cunoaște dar noi nu cunoaștem aproape pe nimeni înafară de câțiva vecini care au venit și s-au prezentat.

- Bună dimineața , aud deodată o voce puternică de bărbat, inițial credeam că nu mi se adresează mie și o ignor. Ce matinală ești continuă să trăsnească acea voce în urechile mele.

Îmi ridic ochii, dar nu puteam să vad prea bine din cauza soarelui încerc să îmi protejez ochii cu mâna pentru a putea distinge cine e și mai ales ce vrea de la mine așa de dimineață, văzând ca încerc sa mă uit la el dar nu pot de soare se dă la o parte și se poziționează chiar în fața mea , acum puteam să vad cine e și mi se părea ireal ce văd .

În fața mea stătea un tip robust de statură medie culoarea părului era șaten închis și ce mi se părea cel mai ciudat era ca avea parul așa de creț cum nu mai văzusem până acum, avea in jur de 18 ani niște ochi verzi în care te puteai cufunda adânc completa o față aproape perfectă și era posesorul celei mai perfecte danturi pe care o văzusem vreodată , avea un zâmbet larg și prietenesc pe față.

- Bună și ție străine, spun eu întorcând privirea ca să nu mă vadă că îl studiez.

- Eu sunt Andreas dar prieteni îmi spun Andi , spune el cu un zâmbet larg ce îi dezvăluia toată dantura .

- Eu sunt Anamaria dar prieteni îmi spun Meri, spun eu și întind mâna ridicându-mă de pe iarbă pentru a face cunoștință cu el.

- Știu cine ești , toată lumea știe....aici la noi în sat nu se prea întâmplă nimic și în momentul în care se întâmplă ceva atunci știe toată lumea...mai ales că nu se putea trece cu vederea apariția a doua fete așa frumoase, spune el cu un zâmbet larg.

Deci e așa cum am bănuit toată lumea știe pe toți și cum ai făcut un pas greșit știe tot satul . Pfff pufăi din greu la ideea asta , eu fiind învățată ca la oraș unde și dacă știe lumea ceva nu îi interesează . Mă gândesc în sinea mea "na Meri ai cam sfeclit-o " având în vedere că cel puțin jumătate de an de acum încolo va trebuii să cântărești fiecare cuvânt care îl scoți pe gură, și tu cam ai obiceiul să nu prea te intereseze ce zic alți de tine așa că scoți pe gură vrute și ne vrute.

- De fapt așa am auzit că e peste tot la țară spun eu parcă indiferentă.

- Ce faci deseară ai program?

- Nu de ce?

- Păi se face un chef aici la o cabană de vânători și dacă ai vrea să mergi te-aș putea însoții spune Andi și privirea lui parca cerșea un da, știi e o ocazie bună să mai cunoști tineret și să îți faci prieteni noi continuă el cu o undă de speranță.

- Da cred că am să vin , ai dreptate poate mai cunosc și eu lumea și împrejurimile .

- Atunci vin pe la 20:30 să te iau? spune el și se grăbește să plece mă duc , fug să nu întârzii la muncă , apoi îmi face semn cu mâna și dispare.

Ce la muncă ... doar nu muncește zic eu în sinea mea e prea tânăr cred că mai are încă de făcut școală, deși pe la țară nu se prea practică mersul la școală din câte îmi povestea prietena mea Maggi înainte să mă mut la țară.

Mă târăsc până în casă unde bunica mea era deja trează și pregătea micul dejun trec pe lângă ea în fugă și îi murmur un bună dimineața

- Unde ai fost așa devreme? mă întreabă în timp ce eu încerc să fug pe scări sus să văd ce face sora mea dacă s-a trezit.

- Afară la bancă, spun în fugă și dispar.

- Emma ești trează , o întreb eu băgând încet capul pe ușa din camera ei.

- Nu lasă-mă să dorm tu nu vezi cât e ceasul?

Ma uit la ceasul ce sta atârnat pe perete în hol și abia atunci realizez ca de fapt era ora 7 dimineața ...de afara se auzea sunete de animale iar eu curioasă fug să vad ce se întâmplă cum deschid ușa mă izbește în față un miros de iarbă proaspăt cosită care îmi delectează simțurile la maxim, peste tot împrejur domnea o pace inexplicabilă, parcă și animalele care se deplasau greoi pe strada erau calme și liniștite din când în când auzeai câte un muuu sau un bee , totul era divin parcă desprins de realitate.

Scuze greșelile de ortografie sau gramaticale am să încerc să le corectez pe parcurs.

Sper să va placă , am să încerc să postez câte un capitol în fiecare săptămână.

Aștept păreri sugestii și evident reclamații

Vă pup pe toți.

La media îl avem pe Richar Marx fiind Andi

IUBITO  ( Finalizată )🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum