IUBITO ( Finalizată )🔞

Capitol 3

Am plecat împreună cu el ţinându-ne de mână, era un sentiment ciudat să îl am aşa de aproape de mine să îi simt mâna rece cum o strânge pe a mea cum îmi transmite fiecare emoţie pe care o simțea , de fiecare dată când se încorda îl simţeam cum mă strânge mai tare.

Într-un final am ajuns la colţ la Brigadă unde spre surprinderea mea erau mai mulţi adolescenţi adunaţi şi nerăbdători.

-  În sfârşit aţi reuşit să ajungeţi şi voi. Spuse o voce feminină cam răspicat si pe un ton de supremaţie.

-  Da, îl aud pe partenerul meu că se răsteşte la ea încă ţinându-mă de mână , ce ar fii să mai termini cu răutaţiile şi să îi faci o primire adegvată fetei acestea ,l-am auzit cum tună deodată , se comporta ca un mascul Alpha in acel grup.

-  Bună eu sunt Angelica, o aud deodată că spune şi se indreaptă cu mâna întinsă către mine.

-  Buna eu sunt Mari, spun eu şi ating mâna rece a fetei.

-  OK deci el e Mara, Claudia, Vlad, Cristi, Adina, Andrei, Adi, Luca în ordine cum stau de la dreapta la stânga   îl aud pe Andi cum încerca să îmi facă cunoştinţă cu toţi deodată.

-  Bună la toţi eu sunt Anamaria iar prieteni îmi spun Mari înafară de Andi care îmi zice Ana ,spun eu  facând  un semn de salut cu mâna.

Deşi mi-au fost prezentaţi toţi deja nu mai ştiam pe nici unul din ei după nume , erau prea multe informaţi în prea scurt timp mai ales că eu mă luptam cu ceea ce simţeam pentru Andi şi nici eu nu îmi puteam explica era un amalgam de sentiente ceva ce eu până acum nu am mai trăit , băiatul acesta a reuşit să îmi dea peste cap toată ființa , tot ceea ce eu credeam că înseamnă să ţi la cineva sau să ai sentimente. Scuze dacă o să vă încurc dar până o să vă ţin minte pe toţi o să dureze ceva vreme , spun eu cu un glas stis aproape ca pentru mine.

-  Bine acum că am făcut cunoştinţă ce ar fii să plecăm e destul de departe până acolo, îl aud pe unu din băieti din grup spunând.

-  Bună frmoaso, aud o voce în spatele meu care mi se adresa era o voce puternică bărbătească.  Vlad sunt spuse el deodată , îmi imaginez că nu ai reușit să ne ți minte numele la toți.

-  Bună şi ție ,da într-adevăr nu am reușit să vă rețin numele la toți dar probabil până la sfârșitul seri am să îmi aduc aminte câteva , spun eu zâmbind.

-  Cel mai important e să îți aduci aminte numele meu iar restul e nesemnificativ.  Ia spune ai mai fost vreodată noaptea prin cimitir?

Întrebarea lui a fost pentru mine ca un duş rece , nici prin anticamera creierului nu îmi trecuse o asemenea idee vreodată.

-  Cum adică dacă am fost noaptea in cimitir, ce să fac acolo? Mă aud eu întrebând cu glasul stins de frică. Doar gândul la un cimitir noaptea îmi provoca fiori reci pe şira spinării.

- Păi lasă-mă să îți explic cum stă treaba, îl aud cu o umbră de amuzament în glas. Ca să ajungem la aceea cabană de vânători unde va urma sa facem cheful singura variantă care este e să trecem prin cimitir.

La auzul acestor cuvinte mi-a înghețat sângele in vene, cum dracu să mergi noaptea in cimitir și să poți să declari cu atâta nonșalanță, "în ce dracu te-ai băgat Mari " mă certam eu de una singură în gând, avea dreptate Emma când spunea să am grijă că nu totul e ceea ce pare a fii şi acum am ajuns la vorbele ei.

-  Nu este altă stradă pe care să mergem şi să putem să ocolim cimitirul?  Întreb eu cu o umbră de speranță în glas.

-  Nu draga mea nu este îl aud pe Vlad spunând, dar să  nu îți faci probleme dacă îți este frică eu sunt aici lângă tine am să te țin de mână şi nimic nu are să se întâmple, spunând astea m-a luat de mână în încercarea de a mă face să mă simt mai bine.

Nici măcar apropierea de el nu putea să îmi steargă frica pe care o simțeam, dacă ar şti mama pe unde umblu cred că ar face cu inima, îmi era aşa de frică încât am început să tremur , simțeam că nu mai am destul aer respirația îmi devenea din ce în ce mai grea.

-  Îți e frig? Mă întrebă deodată Vlad cu o voce calmă.

-  Nu doar îmi e frică.

-  De ce îti e frică Iubito , aud vocea lui Andi lângă mine si parcă am început sa mă simt mai bine , apoi am realizat că el îmi spusese Iubito.

-  Eu nu sunt iubita ta şi nici a nimănui mă aud eu strigând la el, de ce nu mi-ai spus ca va trebui să  umblăm noaptea prin cimitir ca sataniști de ce nu m-ai avertizat? Încercam să îmi  descarc nervi pe el, frica mi se transformase acum in nervozitate şi încercam să mi-o calmez țipând la el. Toata lunea sa oprit din mers şi se uita la noi cum ne certam. El era foarte calm, probabil că se așteaptă la o aşa reactie din partea mea.

-  Vino la mine îl aud că îmi spune şi parcă himpnotizată mă îndrept spre el, care acum era aşezat pe o bancă.  Mă prinde de mână şi mă trage la el între picioare cuprinzându-mi mijlocul cu mâinile îşi îngropă fața în abdomenul meu şi inspiră adânc.

-  Dacă îți spuneam asta de la început riscam să nu mai vrei să vii cu mine iar eu simțeam nevoia să te am azi aici lângă mine, spuse el cu o voce înceată şi foarte calmă.

Eram așa de aproape unul de altul îi simțeam respirația prin tricou mâinile lui se plimbau în sus și în jos pe spatele meu , atingerea lui rece pe pielea mea caldă îmi dădea fiori.

-  Ai să mergi cu mine așa-i ? îl aud întrebându-mă încet în timp ce îmi săruta abdomenul, buzele lui lăsând urme umede , te rog .

Simțeam că totul în jurul meu se năruie că existăm doar noi doi și o imensitate de sentimente noi ,cel puțin pentru mine. El continua să mă atingă pe spate iar la un moment dat își ridică privirea în așteptarea unui răspuns.

-  Bine merg , dar cu o condiție ...

-  Care ar fii aia? 

-  Să nu mă lași singură, îmi e așa de frică încât nici nu pot să îți descriu în cuvinte.

-  Cum să te las singură iubito , nici prin cap să nu îți treacă de acum îmi aparții și nimeni și nimic nu va putea să te mai ia de lângă mine. Ești a mea, apoi se ridică de pe bancă și mă sărută pe obraz, mă ia de mână și pornim în direcția porți cimitirului.

Cu cât ne apropiam mai tare de acea poartă cu atât îmi era mai frică , simțeam de parcă pământul îmi fugea de sub picioare , odată ajunși la poartă Tavi o împinge cu mâna iar poarta se deschide cu un scârțâit macabru , era foarte întuneric noaptea se așternu de-a binelea pășeam cu teamă și inima cât un purice pe poteca îngustă ce despărțea rândurile de morminte,teama mea se transforma încet încet în panică simțindu-mă că mă încordam de frică Andi își poziționă brațul după mijlocul meu și mă trase mai aproape de el.

-  Sunt aici iubito, nu ai de ce să îți fie frică, îl aud șoptindu-mi în ureche mă ghemuiesc cât pot de tare  la pieptul lui și continui să merg înainte fără să mă uit înapoi îmi era frică tare și aveam impresia că dacă mă uit înapoi am să văd ceva urât.

Toată lumea mergea în liniște de parcă le-ar fii fost frică să nu deranjeze morți când deodată se aude un BANGGG un sunet de clopot ,mie mi-a înghețat sângele în vene nu mai puteam nici să trag aer în piept deodată simt cum mi se întunecă tot înaintea ochilor nu mai văd nimic nu mai aud nimic simt doar că zbor , "acum am murit" mă gândeam eu în sinea mea și m-am lăsat purtată în zbor, era un zbor așa lin așa de bine mă simțeam de parcă nu mai simțisem așa ceva niciodată. 

Pam pam ce crede-ți că i sa întâmplat lui Jess o să moară???? Aștept să vă dați cu părerea să adăugați idei.