Capitolul 28

3.2K 139 1
                                    

Toată casa era forfotă, ca de obicei când plecăm la şcoală, Emma fuge dintr-o parte în alta ca o bezmetică, Jeani își adună hainele şi machiajele în linişte, Maica ne pregăteşte ce mâncare să luam cu noi la cămin. Eu deja mi-am făcut bagajele după ce am venit de la prânzul pe care l-am avut cu părinți lui Hunter.

- Gata plecăm, a venit Hunter, spune Emma intrând cu viteză în cameră.

- Eu sunt gata, unde e Jeani?

- Noi am încărcat deja tot în maşină.

- Ce faci micuța mea, nu vii? Spune Hunter imtrând în cameră , mă ia în brațe şi mă sărută. Hai să mergem, Maica ne asteaptă afară.

Ne înbarcăm toți şi după ce salutăm pe toată lumea plecăm. Drumul până la Timișoara a fost o cursă de raliuri, am făcut 70 de km în nici un sfert de oră. La fetele mele le-a plăcut amândouă erau maniace de viteză. Mie în schimb mi sa făcut rău, de la atâtea curbe luate cu viteză.

- Hunter, dacă nu reduci viteza jur că am să vomit la tine în maşină, îi spun eu deja nervoasă.

- Hai mă...trebuie tu să ne strici distracția, zice Emma nervoasă.

- Gata Emma, la Mari îi e rău , acum o să reducem viteza. Orice pentru micuța mea, spune el luându-mi mâna şi sărutându-mi palma. Tu eşti şefa.

Ajungem la cămin, niciodată în viața mea nu am ajuns aşa de repede, nici nu mi-a venit să cred când a parcat maşina în parcarea internatului. Ne luăm bagajul, el ne ajută la cărat, iar după ce totul a fost dus în cameră, mă ia de mână şi mă conduce la maşină.

- Tu vii cu mine, nu mai stai nici un minut în cocina asta, nu am să pot să dorm la noapte dacă te știu aici.

- În cocona asta, cum spui tu am stat în ultimi doi ani şi nu merg cu tine nicunde până nu e gata apartamentul.

- Draga mea te rog înțelege, dacă nu vi am să dorm eu aici.

- Nu poți, nu o să te lase pedagogul.

- Draga mea mă rezolv eu nu îți fie teamă.

- Dar eu nu vreau, nu vreau să mă sufoci atâta cu prezența ta, o să ne mutăm împreună dar nu vreau să fi atât de posesiv, mă agasează, mă irită, vreau linişte, spunând astea mă întorc și plec în cămin.

El a rămas în parcare şi se uita după mine, parcă nu îi venea să creadă ce tocmai auzise, se urcă în maşină şi demarează plecând în trombă. Sper doar să nu se întâmple ceva cu el, a plecat aşa nervos, doamne ajută să ajungă cu bine acasă.

Mă pregătesc de culacare, gândul îmi fuge tot la el, dacă i s-a întâmplat ceva, aveam o nelinişte interioară incontrolabilă, deşi ştiam că paote conduce extrem de bine, chiar şi la viteză tot nu îmi puteam controla frica. Adorm într-un final, a doua zi am teză la română şi trebuia să fiu fresh.

Mă trezesc de dimineață şi plec la scoală, toată ziua ce a urmat mi-a fost întoarsă pe dos de sentimentul de frică pe care îl simțeam şi nu îl puteam explica.

La sfârșitul orelor plec spre internat, afară ploua mărunt, dar parcă nici picăturile de ploaie nu mă atingeau, eram prea cufundată în gânduri.

Ajung la internat udă toată iar ón parcare văd un BMW, inima începe să îmi bată tare. Ce dracu caută Andi aici. Este aici, sunt sigură, îl pot simți. De ce încă îl mai simt, dacă noi nu mai suntem împreună? De ce inima mea încă mai bate cu putere doar prin simplu fapt că mă gândesc la el, de ce mă trădează şi ea? Erau întrebări pe care mi le puneam încercând să nu îi dau atenție, încercănd să o ignor.

- Ce cauți aici? De ce ai venit?
- Am venit pentru că nu suport să te ştiu departe de mine, nu suport ideea că tu eşti în brațele altuia, că nu mai eşti a mea.
- Şi crezi că dacă vii aici şi îmi spui toate astea eu am să te iert? Nu uita că nu sunt proprietatea ta şi nici a nimănui altuia.

A început să bată vântul cu putere, pe lângă faptul că ploua intens, lacrimile îmi curgeau şiroaie din ochii, nu puteam să le stăpânesc. Încă îl mai iubeam, atâtia ani mu puteau si aşa simplu şterşi într-o zi , două. Mă durea trădarea, parcă simțeam cum mi se rup bucățele sin inimă şi se înprăştie în univers. Mă apucă frigul şi încep să tremur, tremuram mai mult de emoțiile pe care nu ştiam cum să le gestionez, voiam să sar pe el să îl sărut să facem dragoste, să mă iubească aşă cum doar el stie să o facă, dar nu puteam era deja a doua oară când îşi bătea joc de sentimentele mele, era deja prea mult, prea de tot.
- Dar pentru mine doar tu exişti, nimeni alta.
- Nu vreau să te mai aud, nu mai pot să am încredere în tine, nu mai pot să te iubesc după tot ce mi-ai făcut. Lasă-mă te rog în pace dute şi vezi de treaba ta şi nu mai insista să te iert că oricum nu se va întâmpla. Mă îndrept cu paşi rapizi spre intrarea în internat iar el mă urmărea.

- Nu ai voie să întri în internat.
- Te rog stai de vorbă cu mine.
- Nu mai avem ce să ne spunem. La revedere

Mă întorc pe călcâie şi împing cu toată forța uşa de la intrare, intrând în internat, lăsându-l în urma mea în ploaie.

Ajung în cameră iar la mine pe pat alt şoc. Hunter stătea întins în patul meu, avea capul bandajat, o mână în gips, un ochii unflat şi multe vânătăi vizibile pe față.
- Ce ai pățit? Am întrebat eu panicată.
- Ieri după ce am plecat de la tine, am avut accident cu maşina mea, am făcut-o praf, acum e la service încearcă să o facă la loc mecanicul meu.
- Crezi că va mai ieşi ceva din ea?
- Poate nu îl cunoşti pe Buldi, el face minuni cu mașinile.
- Tu cu ce ai venit azi aici?
- Am luat maşina mamei. Hai aici lângă mine, mi-a fost aşa dor de tine. De ieri seară şi până acum nu am dormit nimic. Apropos o firmă de construcții e deja la apartament, tata zice că poimâine va fi gata. Ce zici mergem să vedem cum arată?
- Da, cred că ar fi o idee bună.
- Hai pregătește-te că plecăm imediat.
Am ajuns la apartament, era la doar câteva străzi de şcoala mea, ce bine mă gândeam eu.

Apartamentul era extrem de spațios, avea două camere şi o sufragerie imensă, dintr-un hol larg se intra în fiecare cameră în parte, holul colabora cu sufrageria. Era superb şi extrem de spațios.
- Hunter, e minunat.
- Mă bucur tare că îți place, mă prinde de talie şi mă trage spre el. Care vrei să fie dormitorul nostru?
- Cel din dreapta ar fii perfect.
- Hai să îți arăt şi mobila, spune el şi mă trage în camera pe care eu am ales-o să ne fie dormitor. Surprinzător era toată mobilată şi chiar cu mult gust.
- Nu e meritul meu, mama a mobilat, dormitorul şi camera de oaspeți, parcă a ştiut că vei alege camera din dreapta ca să ne fie dormitor. Hai să vezi şi camera de oaspeți. Mergem în cealaltă cameră era la fel de frumoasă şi cu gust mobilată.
- Incredibil, mama ta a făcut o treabă superbă într-un timp aşa de scurt.
- Mai trebuie terminată sufrageria şi baia, mama vrea să avem o vană cu jacuzzi. De aia mai trebuie să aşteptăm o zi sau două. Oricum majoritatea era făcut trebuia montat şi zugrăvit doar de aia a mers aşa repede.
- Ce zici dormim aici în noaptea asta?
- Dacă mă duci la internat să îmi iau haine şi cărțile pe mâine atunci da dormin aici. Dar unde facem baie?
- La baie merge doar duşul şi toaleta, cada nu e funcțonală, acolo o să vină jacuzzi. Atunci mergem?
- Da.

Am revenit, scuze pentru greşeli.

Vă aştept să comentați şi să votați.

Vă pup pe toți.

IUBITO  ( Finalizată )🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum