IUBITO ( Finalizată )🔞

Capitolul 2

Îmi adun gândurile și mă îndrept spre bucătărie unde bunica a gătit ceva bun , încă din hol mă izbește un miros de clătite și ouă prăjite, stomacul meu deja își face simțită prezența.

-  Maica ce ai gătit bun, o întreb eu pe bunica.

-  Am făcut niște clătite cu dulceață și ochiuri de ou cu șuncă prăjită, la auzul meniului stomacul meu se strânse chiar îmi era foame iar meniul propus de Maica îmi surâdea , mă așez la masă iar bunica mă servește.

-  Bună dimineața la toată lumea , spune sora mea intrând val vârtej în bucătărie , ce bine miroase , spune și se așează la masă lângă mine.

-  Ce aveai să îmi spui așa important de dimineață ? mă întreabă deodată luându-mă prin surprindere.

-  Voiam să te invit la un chef deseară, spun eu cam indiferentă.

-  Nu vin . Deja ți-ai făcut prieteni care te invită la chefuri ? tună ea deodată. Ai grijă că nu totul e așa roz precum pare.

-  Asocialo îi trântesc în fată, tu vezi numai ceea ce e rău în oameni de ce nu poți și tu să te destinzi puțin și să te bucuri de viață.

Îmi părea așa de rău de ea că nu știa să se bucure deloc de micile plăceri ale vieți, era o singuratică, cred că până la urmă nici măcar nu are să se căsătorească vreodată la cât de acră e, parcă ar fii mâncat toată viața numai lămâi.

-  Foarte bine stai acasă eu am să mă duc , spunând asta mă ridic de la masă și plec.

Mă îndrept spre camera mea cu ideea de a îmi căuta ceva de îmbrăcat pentru deseară dar îmi izbesc privirea de maldărul de cutii care așteptau să fie despachetate " pff o să cam am de lucru înainte să mă pregătesc de chef" îmi spuneam eu în gând și am început încet și fără tragere de inimă să despachetez.  

Era deja ora 19:20 când mă uit la ceas nici nu mi-am dat seama cum a trecut așa de repede timpul,am stat aproape toată ziua să despachetez și să îmi fac curat în cameră....asta e o premieră mondială la mine care sunt dezordinea întruchipată. Îmi adun gândurile și realizez ca mai e puțin timp iar eu se presupune că aș fii trebuit să fiu gata, încep să mă pregătesc pentru cheful de deseară.

Nu am nici o prietenă aici înafară de Andi care m-a invitat , sunt curioasă cum se distrează tineretul pe aici este la fel ca la oraș unde băieți beau până nu se mai țin pe picioare apoi își aleg câte o fată cu care se retrage în cel mai apropiat dormitor sau baie , sper că cei de aici nu sunt așa .

-  Mari te caută cineva , striga Maica din capătul scărilor.

- Vin imediat.. ce mă fac acum eu încă nu sunt gata și probabil Andi mă așteaptă...lasă-l să aștepte și continui să mă îmbrac , după ce am terminat de îmbrăcat și am fost mulțumită de imaginea mea în oglindă am coborât.

-  Bună scuze că a trebuit să aștepți dar tu știi cum sunt fetele le trebuie timp, încercam eu să mă scuz în fața lui.

Andi POV

Chiar nu îmi venea să cred că stătea în fața mea , era așa de firavă așa de frumoasă era tot ceea ce își putea dori orice băiat și era a mea...de fapt nu era încă a mea dar am să fac tot posibilul să îi atrag atenția . Stătea în capătul scărilor și mă fixa avea o privire așa de pătrunzătoare încât simțeam că mă arde, ochii ei de un căprui spre negru ma fascinau, avea o siluetă de invidiat cu un mijloc subțire sâni mari și un fund bombat care se vedea foarte bine prin textura blugilor pe care îi purta, deja simțeam că îmi lasă gura apă mă uitam la ea blocat în gândurile mele .

-  Ce zici mergem? îi aud vocea ca un sunet de clopoței și parcă revin la realitate, scutur capul în speranța că voi reuși să îmi alung din cap gândurile mai puțin ortodoxe ce mă bântuiau.

-  Da cred că am putea pleca , spun eu puțin cam fâstâcit sperând că nu și-a dat seama ce gânduri încercam să ascund. O prind de mână și o trag după mine spre ieșire , voiam să ies cît mai repede de acolo mi se părea ca mă sufoc ea era o prezență prea delicioasă. 

-  Stai nu mai trage așa de mine, trebuie să merg să spun la bunica că plecăm, o aud deodată îm spatele meu că vorbește atunci realizez că de fapt eu o strângeam așa de tare și o trăgeam după mine de parcă viețile noastre ar fii depins de asta.

-  Scuze , spun eu cam cu jenă îmi pare rău nu voiam să te strâng așa de tare și nici să te trag așa după mine dar suntem în întârziere deja toată lumea ne așteaptă la colț la Brigadă și ar trebui să ne grăbim, spun eu în încercarea de a mă scuza.

-  Durează doar două minute, spune ea și fuge spre casa bunici.

În urma ei lăsând o dâră de parfum îmbătător inspir parfumul adânc și îmi dau seama că deși nu o cunosc prea bine fata asta a reușit să îmi acapareze gândurile și să mă facă să simt ce până acum îmi era străin, am mai cunoscut fete și teoretic în momentul de față eram într-o relație cu o altă fată dar nu se compara deloc cu amalgamul de trăiri intense pe care mi-l oferea Mari.

-  Gata putem pleca, o aud vorbind destul de aproape de mine , era așa de aproape încât simțeam că îmi e rușine de gândurile mele de ceea ce simțeam atunci, glasul ei a fost ca o palma pentru mine imediat m-am trezit din visare.

-  Haide spun și ne îndreptăm spre poartă ca să plecăm .

-  Să ai grijă de ea e singura mea soră , se aude din capătul scărilor.

-  O să am promit , o să o apăr cu propria mea viață dacă este necesar mai adaug eu în gând.

Mari POV

În momentul în care am apărut în capătul scărilor se uita la mine cu o privire uimită parcă nu mai văzuse până atunci nici o fată. Deșii nu îl cunoșteam de multă vreme ceva îmi spunea că e o persoană specială, ca nu e ca toți băieți pe care îi cunoscusem până acum , avea ceva în privire deși se uita la mine ca un leu la pradă nu îmi era frică ci din contră parcă mă intriga.

Îl urmăresc pe sub gene cum mă studiază în timp ce mă încalț, era așa de tandru atât de gingaș lucru ce nu am întâlnit de mult la un băiat. Încerc să salvez situația și cobor și mă îndrept spre el deodată simt cum o mână puternică mă prinde și mă trage după ea, mă blochez pe moment iar apoi îi spun să nu ma mai tragă după el.

Caut scuza cu bunica pentru a scăpa de strânsoare lui , mă simțeam nesigură atât de aproape de el . Fug repede spre casa bunici și mă opresc pe hol în întunerec să îmi trag sufletul prezența lui m-a dat peste cap, cum am să reușesc să rezist o noapte întreagă alături de el? bună întrebare Mari. Vorbesc cu bunica iar apoi mă întorc la el , îl găsesc prea cufundat în gânduri și îmi propun să îl speri , faza îmi iese la perfecție iar acum mă uit la el cum mă privește șocat parcă.

Ne îndreptăm spre poartă când deodată aud vocea pătrunzătoare a Emmei cuvintele pe care le-a zis parcă mi-au muiat sufletul dar aleg să o ignor ca să nu îi arăt cât de mult au însemnat pentru mine, îi fac semn cu mâna și dispar pe poartă împreună cu noua mea cunoștință.