IUBITO ( Finalizată )🔞

Capitol 5

- Bine noi mergem acasă la tine dar ce o să zică părinți tăi dacă o să mă vadă, încerc eu să par lucidă pe cât posibil.

- Nu îți fă probleme iubito nu are să te vadă nimeni , mama nu stă cu mine , tata se presupune că e mort iar eu stau cu fratele meu mai mare şi cu soția acestuia dar ei nu sunt acasă acum deci nu are cine să te vadă.

Îmi explica el dar eu pricepeam doar frânturi din tot ce spunea el important e că din toată faza asta am înțeles că nu e nimeni acasă.

- Mai avem mult de mers că nu mai pot , am parcurs deja drumul până în Dubai , spun eu cam împleticit şi mă întind pe iarbă în fața unei case , chiar nu mai pot să merg , simțeam că nu mă mai țin piciorele , era efectul alcoolului care l-am băut .

Nu mai dormisem niciodată la un băiat şi mai ales în "aşa stare avansată de criță" , apoi mai era şi faptul că urma să fim singuri acasă , dar în starea euforică in care mă aflam nimic nu mai conta.

- Uite iubito aia e casa mea îmi arată cu degetul o casă nu prea departe de locul unde eram eu întinsă. Dacă mai poți să faci câțiva paşi ajungem imediat , spune el în timp ce incearcă să mă ridice de pe iarbă haide iubito doar câțiva paşi.

Insistentele lui mă inervau am început să țip la el .

- Ce dracu nu vezi că nu mai pot merg spun eu cu iritare în glas.

- Bine atunci am să te car eu, zicând acestea mă ia in brațe şi mă duce spre casa care mi-o arătase puțin mai înainte. Nici nu am avut timp să reacționez că deja eram la poartă , mă pune pe bancă în fața porții şi îşi caută cheia o scoate deschide uşa apoi vine şi mă ia din nou în brațe şi intrăm in casă.

Înăuntru era întuneric beznă , încă ținându-mă în brațe apasă pr un întrerupător şi ee aprinde o veioză cu o lumină caldă intrăm în cameră şi mă pune pe pat după care vrea să iasă din cameră.

- Unde pleci îl întreb eu cu glas aproape stins.

- Mă duc să îți fac o cafea ca să iți revi.

- Nu pleca te rog rămâi cu mine.

- Bine spuse el apoi se aşează în pat lîngă mine mă descalță şi se întinde lângă mine luându-mă in brațe, îşi cufundă fața în părul meu şi inspiră adânc.

- Ce bine miroşi..aş putea să te țin în brațe aşa la infinit fără să mă satur de tine, îl aud cum îmi şopteşte în ureche în timp ce mă săruta pe creştetul capului. Esti aşa de frumoasă încât îmi e frică să te ating de teamă să nu dispari şi să realizez că eşti doar fructul imaginației mele, spuse el în timp ce mă întorcea cu fața spre el.

Mirosea asa de bine era parfum combinat cu fum de țigară o combinație mortală , stăteam cu fața în pieptul lui şi îl ascultam cum îmi făcea declarați de dragoste la um moment dat îmi prinde bărbiă cu degetele şi o ridică în sus spre el.

Simt cum îşi apropie buzele de ale mele , buzele lui erau aşa de moi aşa de fierbinți simt cum îmi muşcă buza de jos forțăndu-mă să deschid gura pentru ca limba lui să îmi cerceteze interiorul, era un joc nebunesc iar eu simt cum toată încăperea se învârte cu mine. Mă retrag din acest sărut turbulent şi iau o gură mare de aer , deschid ochii şi îl văd cum se linge pe buze.

- Ce dulce eşti , îl aud că îmi spune apoi mă strânge şi măi tare în brațe, cu gândul la sărutul acela pasional adorm într-un final în brațe la el. Era pentru prima dată când dormeam în brațele unui băiat.

O bătaie în uşă mă face să mă trezesc, el era încă acolo lângă mine , mă ținea în brațe.

Încerc să deschid ochii dar nu puteam , camera încă de aseară se tot învârte cu mine , o altă bătaie uşoară se aude din nou în uşă. Andi se trezeşte şi încearcă să se ducă până la uşă dar nu apucă să ajungă la ea că uşă ca aceasta se deschise.

- Bună dimineața porumbeilor , se auzi o voce de femeie , întorc capul pentru o o putea vedea la față. Era o femeie între doua vârste de statură medie cu părul scurt negru dar avea culoarea ochilor deschisă , nu puteam să zăresc de la distanță trăsăturile dar după blândețea care o avea în glas părea o femeie bună.

- Mamă ce faci aici ? Îl aud pe Andi speriat parcă.

- Am venit să dau mâncare la animale pentru ca m-am gândit că tu iar ai chefuit pe undeva şi ai să uiți de bietele creaturi.

- Mamă ți-o prezint pe Anamaria.

- O cunosc am văzut-o de câteva ori pe stradă , dar nu m-am gândit că e aşa frumoasă, spune mama lui apropiindu-se de pat .

Simțeam un gol în stomac urma să fac cunoştință cu mama lui iar eu eram lungită în pat pe jumătate moartă de beată , încerc să mă ridic din pat dar totul mi se învârte apoi mă aşez pe marginea patului şi întind mâna spre a face cunoştință cu persoana din fața mea.

- Mara mă numesc, spune ea cu aceeaşi căldură în glas.

- Anamaria îmi pare bine spun eu cu teamă în glas , ridic privirea şi mă aflu la câțiva cm distanță de doi ochi verzi cristalin cu o fața foarte veselă şi o dantură perfectă care iese la iveală dintr-un zâmbet mare şi cald , mă fascina parcă avea puterea de a mă hipnotiza.

- Bine eu mă duc la animale dacă vă trebuie ceva eu voi fii în curte. Astea fiind zise se îndreaptă spre uşă dar se opreşte în momentul în care să o închidă bagă din nou capul pe uşă "am făcut cafea dacă vrea cineva e pe aragaz în bucătărie " zicând acestea închide uşa şi dispare.

Între noi sentimentul de tensiune era aşa de vizibil încât dacă te chinuiai puțin puteai să îl atingi.
După plecarea ei am început să ne destindem eram ca două baloane care acum se dezumfla.

- Îmi pare rău că a trebuit să o cunosti pe mama chiar aşa , dar având în vedere pe de alta parte mă bucur că ai cunoscut-o.

Mă simțeam de parcă aş fii fos călcată de un tren toate oasele mă dureau , capul îmi era aşa de greu de parcă avea o tonă.

-  Mie îmi pare rău că a trebuit să fac cunoştimță cu mama ta în halul ăsta , dar am să mă revanşez față de ea cumva vreodată , e o femeie foarte bună mama ta.

-  Mama nu cred că a băgat de seamă că tu eşti mahmură probabil crede că eşti aşa buimacă pentru ca noi doi am avut "o noapte furtunoasă". Spune Andi şi un zâmbet îi apare în colțul gurii.

-  Şi mai rău...spun eu gândindu-mă la mama lui care acum va crede despre mine că sunt o uşuratică. Cât e ceasul întreb eu cu voce înceată.

-  E ora 5 dimineața, dacă te duc acum acasă poate bunica ta nici nu îşi dă seama la ce oră ai venit.

-  Bună idee , dar parcă nu îmi venea să mă mişc îmi simțeam picioarele grele abea dacă le putea târâ. Stai departe de mine?

-  Relativ dar am să te dic cu maşina haide să nu mai pierdem timpul.

Mă prinde de mână şi mă ajută să mă ridic de pe marginea patului apoi fără să îmi dea drumul la mână mergem spre maşina parcată în fața porți , mă urc în dreapta şoferului îmi sprijin capul pe spătarul de la maşină şi închid ochii . Îl simt cum urcă la volan şi punându-mi mâna pe picior mă întrebă dacă totul e bine iar eu dau din cap că da.

Pornim maşina iar când ieşim de pe străduța lui în strada mare mă izbeşte soarele în ochi , era un răsărit de soare aşa frumos parcă era un basm .

Scuze la toată lumea care mă urmăreşte pentru că nu am publicat de mult nici un capitol am avut ceva stres dar promit ca de acum înainte să public măcar un capitol pe săptămână.

Vă mulțumesc din suflet că îmi citiți povestea şi sper să nu vă dezamăgesc.

Aştept comentariile voastre , sugestiile şi chiar reclamațiile voastre.

Dacă vă place vă rog să o votați şi să o distribuiți mai departe.