IUBITO ( Finalizată )🔞

Capitolul 25

Dimineața mă trezesc, am dormit aşa de bine, am dormit şi la Andi în brațe dar nu se compară cu sentimentul de bine şi siguranță pe care îl simțeam acum.

- Bună dimineața, draga mea.

- Bună dimineața, mă întind eu ca o pisică, ai dormit bine?

- De fapt, nu am dorit deloc, am stat şi te-am admirat cum dormeai. Eşti aşa de frumoasă când dormi, mi se părea atât de incredibil, atât de ireal să te am aici cu mine, aici în brațele mele, să ne trezim împreună dimineața. Pentru mine până azi noapte era doar un vis, doar o iluzie.

- Hunter, tu mă speri.

- Nu, iubito să nu îți fie frică de mine, eu te iubesc așa de mult încât mă doare, uite aici şi îmi ia mâna şi o pune pe inimă.

- Tu chiar mă iubeşti?

- Mai mult decât îți poți imagina.

Se întoarce spre mine şi dintr-o mişcare e deasupra mea, mă sărută pasional, mă muşcă uşor de buze, toate mişcările lui erau foarte tandre, foarte fine, avea aşa de fină pielea pe mâini, atât de fine aşa de tandre. Îl simt cum se dă jos de pe mine.

- Mă duc să fac cafea, spune în timp ce iese din cameră.

- Bine, eu mă duc să fac un duş.

Intru în baie, mă dezbrac şi dau drumul la apă, picăturile mă lovesc peste față incercând parcă să îmi spele dezamăgirea, mă aşez în fund, îmi trag picioarele la piept şi încep să plâng, simțeam cum apa îmi spăla lacrimile dar nu putea să îmi curețe şi sufletul. Îmi venea în minte ceea ce am văzut aseară, cu câtă pasiune a posedat-o Andi pe Dana, nu puteam să îmi scot din minte acele imagini, suspinam din ce în ce mai tare, nu mai puteam să mă controlez, mă mințise atâta amar de vreme, eu avusem încredere în el atâta timp. Nu reuşeam să îmi scot din inimă acest individ, de ce nu l-am lăsat acum câțiva ani când am avut ocazia, de ce am continuat să mă mint.

Deodată aud că se deschide uşa de la duş iar înăuntru păşeşte Hunter.

- Ce e cu tine micuța mea? Hai că te ajut eu să te speli, nu te mai gândi la el, nu te merită, spunea în timp ce mă ajuta să mă ridic, îşi pune şampon în mână apoi îmi şamponează părul, după ce termină mă ia în brațe şi mă ține strâns la pieptul lui.

- Mă doare sufletul să te văd aşa şi să nu pot să fac nimic să te ajut, mă simt aşa neputincios în fața suferinței tale.

Deschid ochii şi mă uit la el era aşa de sexy, picăturile de apă i se scurgeau pe fața, mă uit în jos şi văd că el era îmbrăcat sub duş, imaginea lui aşa cu hainele ude era amuzantă, mă bufneşte râsul.

- Ce e aşa amuzant?

- Hunter, tu ai intrat îmbrăcat sub duş.

- Când te-am văzut sub duş plângând şi aşa de neajutorată am simțit că mi se rupe sufletul în două, nu m-am gândit ce fac şi am intrat după tine fără să îmi dau seama că sunt îmbrăcat.

- Lasă-mă să te ajut, spun în timp ce prind de marginea maieului şi îl trag în sus, simt mâna lui cum mă opreşte.

- Eşti sigură, pentru că dacă mă dezbraci știi ce urmează, nu vreau să forțăm lucrurile, nu vreau să te speri şi să mă îndepărtezi de tine ca acum doi ani, dacă nu eşti pregătită mai bine lasă, nu vreau să te pierd din nou.

Îl ascult cu atenție, chiar nu eram pregătită să încep o nouă relație, deşi cu Hunter lângă mine cred că aş fi fericită. Îi las marginea de la maieu şi deschid uşa de la duş ieşind.