IUBITO ( Finalizată )🔞

Capitolul 35

Zilele treceau mai repede decât aş fi crezut, l-am ales pe Andi şi ne-am mutat împreună, părinți mei au reacționat mai bine decât m-am aşteptat, Maica şi Taica erau cei mai bucuroşi, abea aşteptau să își cunoască viitorul strănepot. Laura sa întors  deja de mult în Germania dar ne scriam des. Emma a plecat la facultate avea de gând să devină un mare psiholog. Hunter, a terminat facultatea şi a fost recrutat de un mare centru de cercetare din București  , îmi scria des şi îmi povestea despre peripețiile lui pe acolo, era foarte bucuros că a ajuns aşa departe. Mesajele lui erau scurte şi la subiect.
Dana a adus pe lume un băiat, foarte frumos şi toate gurile rele din sat spuneau că seamănă leit cu Andi.
Am ajuns să devenim bune prietene deşi simțeam încă o umbră de regret de fiecare dată când îl vedea pe Andi, venea des pe la noi şi într-o zi l-a adus şi pe Robert cu ea, era aşa de frumos cel mic, dar mie nu mi se părea că seamănă cu Andi, sau poate eram eu cea care nu voia să accepte realitatea.
Iar eu..., eu eram însărcinată în luna a noua aşteptam de pe o zi pe alta să nasc.

Eram în veranda casei şi savuram o ceaşcă cu ceai stând la taglale cu Emma, care venise să mă vadă. Era la mijlocul luni Mai şi era cald şi frumos afară, Emma abea aştepta să nasc şi voia să fie lângă mine când se va întâmpla. Deodată telefonul de pe masă mă anunță că am primit un mesaj, mă uit scurt şi văd că e de la Hunter şi nu vreau să îl citesc de față cu Emma. Ei nu i-am spus că încă mai țin legătura cu el.
-  De ce nu îl citeşti, poate e ceva important.
-  Am să îl citesc mai târziu.
-  De la cine e, mă întreabă ea curioasă
Acum trebuia să îi spun, în definitiv ce avea ea să comenteze, era viața mea.
-  E de la Hunter.
-  Ce!!? Tu încă mai ții legătura cu el?
-  Da, vezi tu Emma situația e mai complicată decât pare, trebuia să îi povestesc  tot doar era sora mea şi avea tot dreptul să ştie adevărul.
-  Cum adică mai complicată?
-  Există posibilitatea ca acest copil să fie copilul lui Hunter.
-  Şi el ştie?
-  Da, tocmai de aia nu m-am măritat cu Andi, vreau ca după ce se naşte copilul să fac un test de paternitate iar dacă nu e copilul lui Andi am să îl iau şi am să plec.
-  Femeie tu chiar că eşti nebună.  Cum dracu să faci asta? Andi sa purtat frumos cu tine în tot acest timp, a avut grijă de tine şi te-a iubit ca pe nimeni alta şi tu acum vrei să pleci.
-  Parcă nu îți plăcea Andi, acum ce faci îi ți apărarea?
-  Nici acum nu îmi place dar nu mi se pare corect față de el să te porți aşa, să fii o laşă.
-  Eu cred că cel mai bine copilul creşte cu tatăl lui, egal care va fii ala.
-  Da sunt de acord cu tine, dar cred că ar fii mai bine să stai de vorbă şi cu Andi şi să clarificaţi problema cu maturitate.
-  Cred că ai dreptate, o să îi spun în seara asta şi apoi vedem cum vor evolua lucrurile.

După ce Emma a plecat, am început să mă gândesc la ceea ce mi-a zis ea, îmi aduc aminte că am un mesaj de la Hunter de citit, îmi iau telefonul şi deschid mesajul.
" Bună iubito, îmi e aşa de dor de tine, mai e puțin şi vine bebele, abea aştept să îl pot ține în brațe, sunt sigur că e al meu. Vă iubesc enorm pe amândoi să mă anunți când se întâmplă, îmi iau liber și vin cât pot de repede." Mă trec fiori reci pe coloană, dacă Andi află că există şi cea mai mică umbră de posibilitate ca acest copil să nu fie al lui nici nu știu cum va reacționa, sunt sigură că nu va reacționa deloc bine.

Seara se apropie şi Andi trebuie să vină eu încă nu m-am decis dacă să îi spun sau nu despre copil. Nu...nu am să îi spun nimic, lucrurile au să se aşeze de la sine, ce va fi va fi, nu vreau să trăiască toată viața cu îndoială în suflet.

E miezul nopții şi eu nu pot dormi, mă doare puțin burta dar nu alarmant de tare, mă duc la bucătărie să mă mai plimb puțin poate îmi trece. Iau telefonul si îi scriu lui Hunter.  "  Cred că am să nasc în noaptea asta"  iar răspunsul lui nu întârzie să apară, mă sună disperat.
-  Bună iubito.  Cum eşti, ai dureri, eşti singură acasă? Îmi punea o mulțime de întrebări şi vorbea foarte repede, se simțea după voce că e stresat. Mâime iau primul avion spre Timișoara şi vin la tine, acum trezeşte pe puturosul ăla de Andi să te ducă la spital.
-  Bună Ben. Nu te stresa prea tare nu ştiu dacă nasc azi sau mâine şi nici nu mă doare aşa de tare. O să o sun pe Emma să vină cu mine, voiam să îți spun doar că a sosit vremea.
-  Ajung mâine dimineață la tine.  Te iubesc, fi tare am să fiu lângă tine.

Am sunat pe Emma care a venit imediat, era la fel de stresată ca și Hunter. Nu a durat mult și sa trezit și Andi care era la fel de stresat ca restul toți. Plecăm spre spital Andi ne arată ce șofer de curse bun e, a condus așa de repede că am crezut că o să nasc în mașină.

După multe ore de chin am adus pe lume o fetiță extrem de frumoasă. În ochii mei semăna leit cu Hunter, nu am apucat să o văd prea mult că au luat-o să o pună la oxigen. 

Hunter era lângă mine, Andi a trebuit să plece urgent așa că Hunter a hotrât să intre cu mine în sala de nașteri, doctori au crezut că e tatăl copilului și i-au dat voie.

-  Iubito sunt cel mai fericit om din lume, nu am cuvinte să îmi exprim dragostea pe care ți-o port. mai ales acum că m-ai făcut și tată, acum sunt sigur că e fetița mea, ai văzut ce seamănă cu mine, spunea și îmi săruta fruntea acoperită de transpirație.

-  Da, tu ai avut dreptate în tot acest timp, e fata ta. Ce nume ai vrea să îi dăm?

-  Rebecca, are să se numească Rebecca.

-  Vă rugăm dacă se poate să părăsiți sala, trebuie să o pregătim ca să o ducem în salon, o puteți vedea acolo dacă doriți, zice una din asistente, arătând spre ieșire.

Ajunsă în salon , am văzut că Hunter și Andi discutau aprins, erau cât pe ce să se ia la bătaie.

-  Andi, te rog se poate să rezolvăm problema asta când ies din spital, vreau puțină liniște.

Deja a trecut o săptămână și mi s-a făcut externarea, plecam acasă, cu strângere de inimă, erau atâtea de clarificat, atâtea lucruri care au rămas suspendate. Hunter și-a luat o cameră la o pensiune aproape de spital, toată ziua stătea cu noi, a învățat să schimbe pampers, să îmbrace un nou născut, era tatăl perfect. Andi venea și el să ne viziteze, dar nu așa des ca Hunter.

La două săptămâni după ce am ieşit din spital am primit și rezultatul testului de paternitate, test ce arăta că Hunter e tatăl în proporție de 95%.

Hunter eu şi Rebecca ne-am mutat în București împreună cu Hunter, care a cumpărat o vilă superbă. 

Bună la toți. Aici o să ne luăm rămas bun de la Andi şi Mari , povestea lor se va continua în partea a doua a acestei cărți, cât de curând va apărea şi partea cealaltă.

Vă mulțumesc anticipat celor care au citit-o şi au fost alături de personajele acestui roman.

Vă pup pe toți. Deşi nu voiam să se termine dar din motive tipografice şi tehnice a trebuit să o închei, dar în partea a doua vă aştept cu mult mai multe aventuri.