Play or be played

Replay

DAMIAN

Mă ridic brusc din pat... adormisem. Adormisem cu gândul la Reaven. Ce naiba? Nu-mi ajunge Eric?
Sau poate nu-i asta.... Poate că nu-l vreau pe Lucifer lângă el... Vreau să-l știu pe Reaven liber... Nu vreau să sufere...
"Îl vrei pentru tine! Egoistule! Știi, chiar că ești o târfă masculină! Un micinos!"
Uau! Până și conștiința este împotriva mea... Sau poate chiar e adevărat... poate chiar sunt un egoist, un mincinos și o târfă masculină...
Mă ridic din pat și ies din cameră. Deschid ușa camerei lui Eric. Dormea. Ca orice om normal, de altfel. Decid să-l las să doarmă. Închid ușor ușa la loc și mă îndrept spre ușa întredeschisă a camerei lui Reaven.
Lucifer dormea liniștit într-o parte a patului matrimonial, cât mai aproape de margine, iar Reaven zăcea nemișcat în cealaltă parte. Doar pieptul care se ridica și cobora ușor îmi dădea de știre că mai trăia. Mă apropii de pat și mă sprijin în brațe deasupra lui. Îmi e dor să pot face ce vreau cu el... Vreau să fie din nou al meu. Îmi apropii ușor buzele de ale lui. Fața lui era schimonosită într-un vis. Când simt buzele lui calde peste ale mele simt cum înnebunesc. Făceam efectiv schimb de aer. Îl sărut aproape imperceptibil și mă ridic de pe el. Sunt gelos? Nu cred. Cu Eric am avut mult mai multe momente intime... mult mai multe. Aproape fiecare noapte a fost nedormită alături de el... nopți albe pline de plăcere... de durere dulce. Mă așez pe marginea patului, lângă Lucifer... Poate că până la urmă Reaven chiar are nevoie de dragostea lui Lucifer. E ceva ce eu nu i-am prea putut oferi, și se pare că nici Eric... Și poate că și Lucy îl merită pe Reaven... trup și suflet.
Mă aplec ușor spre Lucy și îi așez grațios pe frunte un sărut. Îi dau ușor părul de pe față și dau să mă ridic.
-Damian? Mă uit din nou în direcția patului. Lucifer stătea nemișcat, în capul oaselor, uitându-se cu ochi ficşi și somnoroşi la mine. Un zâmbet tâmp îmi apare pe față. Mă intorc și mă așez iar pe pat lângă el.
-Ce s-a întâmplat? Îl întreb.
-Ce cauți aici?
-Am vrut să vă văd dormind! Spun jumătate de adevăr, ca întotdeauna.
Ochii albaștri mă țintuiau. Îmi aduceau aminte de ochii lui Eric. Acum știu de ce m-am îndrăgostit nebunește de ei inediat cum i-am văzut. Nu doar fiindcă îi aparțineau blondului care mi-a furat nopțile, inima, trupul, sufletul și mințile ci și pentru faptul că îmi aminteau de Lucy.
Brunetul slobozeşte un căscat puternic. Îl privesc înduioșat.
-Culcă-te la loc! Îl îndemn.
Își pune ascultător capul înapoi pe pernă...
-Te rog! Rămâi cu mine! Spune încă ținându-mi încheietura strânsă în palmă.
-Ok. Mă așez pe pat între roșcat și el, și mă întind. Îi cuprind trupul puțin mai subțire decât al lui Eric în brațe și închid ochii, adormind.

REAVEN

Mă răsucesc în pat cu un aer nervos. Deschid ochii și privesc silueta distorsionată a brunetului. E mult prea mare pentru a fi Lucifer. Mă ridic în capul oaselor și privesc atent. Damian și Lucifer dormeau îmbrățișaţi. Dacă nu ar fi fost frați, cred că aș fi devenit gelos.
O dorință ascunsă mă îndeamnă să-l ating ușor pe Damian, dar asta ar avea două consecințe. Prima, să-l trezesc, și odată cu el și pe Lucifer. A doua, să mă creadă vreun pervers instabil emoțional, sau mai rău, o târfă masculină.
Însă îl ating ușor. Nu se întâmplă nimic. Mă întind la loc lângă ei, de data asta mai aproape și îi cuprind lui Damian bustul în brațe. Îl văd cum tresare puțin. Se împinge în mine, și îi dau drumul. Acesta îi dă drumul lui Lucifer care continuă să doarmă, și se întoarce blând spre mine. Îl priveam pe brunetul care mi-a trecut prin pat, pe care l-am rănit și înșelat, dar care a continuat să mă iubească ca pe un frate. Excludem faptul că a încercat să ne omoare  atât pe mine cât și pe Eric, dar atunci acționa cu inima zdrobită. Zdrobită tot de mine și orgoliul meu. Acum, stă în fața mea, în patul meu, inocent și chipeș, ca întotdeauna.
-Rev?
-Scuze... doar că, trag puțin aer în piept. Nu m-am putut abține. Oricum, ce cauți aici?
Mă privește o vreme nedumerit, de parcă ar incerca să-și dea seama dacă eram vreo fantomă sau eram real, apoi răspunde.
-Am venit să-l văd pe Lucy...
Dau din cap aprobator.
-Nu ești convins că sunt potrivit pentru el, nu-i așa?
-Ba da! Am... încredere, în tine! Spune puțin ezitant, probabil gândindu-se la inima lui frântă de acum șase ani, ba chiar si mai recent, dar care a fost refăcută ușor, ușor. Da, chiar am! Spune ceva mai încrezător. Știu că-l vei iubi și prețui. Știu că îl vei proteja. Ai suflet bun, și știu că o vei face! Te cunosc, Reaven!
Îl privesc ca pe o amintire reînviată în fața ochilor.
-Mersi!
-Oricând... spune și se ridică ușor din pat, pășind ca o felină spre ușă, apoi dispărând în umbră.

Ce a fost asta? Nici eu nu știu... Sentimente nedescoperite, răni deschise, nu știu... poate este doar începutul unei noi aventuri...
Mă rog, să trecem la lucruri mai serioase... unde sunt întrebările cerute pentru Q&A? Hă? Unde?
Vă mai aștept puțin, după care cred că renunț la el și poate fac câte  un capitol special cu viața fiecărui băiat, înainte să se fi întâlnit între ei... Ce spuneți?

Vă iubesc mult :-*!
Kisses!
Bye!

Serena out!