Play or be played

Russian roulette

REAVEN

-Pedro?
Înghit în sec și simt cum mă sufoc... Prima deagoste a vieții mele... Cel care m-a învățat tot ce știu...
Mă privea fix... Își mușcă discret buza și pășește peste prag.
-Mă bucur să te revăd... iubire...
-Iubire? Întreabă Lucifer cu glas stins în spatele meu... Nu mă întorc spre el,ci doar mă încrunt lablondul din fața mea.
-Nu-mi spune așa! Nu poți intra in casa mea în halul ăsta după tot ce ai făcut! Ieși! Spun simțind cum crește adrenalina în mine...
Pedro își mărește ochii, uluit...
-Reaven...
-Dispari dracului din casa mea! Mă răstesc.
Eric și Damian apar de după ușa dormitorului...
Privirea mea arunca la propiu flăcări... dar a lui Pedro ardea... te ardea și secătuia pe interior...  un zâmbet malefic i se arcuieşte pe buze...
-Ai jurat să nu mă mai atingi niciodată, și dacă o vei face, o vei face fiindcă va însemna că mă vrei înapoi... așa că, dacă vrei să plec, dă-mă afară! Spune și înaintează amenințător spre mine, eu dând înapoi speriat, iar el trântind și încuiând ușa în urma lui.
Încep să respir sacadat... Mă reped spre comodă și deschid sertarul in care Damian ținea pistolul de urgență... îl ridic și îl îndrept spre Pedro care tresare...
-Dacă nu ieși, trag! Îl ameninț.
Râde... un râs seducător...
-Vrei să jucăm Russian rulette? Ok atunci, dar jucăm după regulile mele! Spune venind amenințător spre mine.
Un geamăt înfundat de spaimă îmi părăsește gura. Zâmbește satisfăcut.
Damian îl trage pe Eric de mână înapoi în dormitor.
-Lucifer, vino acum aici! Îi comandă Eric.
Lucifer se supune și sprintează prin spatele lui Pedro spre Eric, care îl prinde din mers și îl trage înăuntru, încuiând ușa.
Am rămas singur cu Pedro...

LUCIFER

-Reaven! Strig ca un disperat, bătând cu pumnul în ușă... Damian pusese cheia pe dulap, acolo unde eu nu pot ajunge...  urăsc să fiu mai scund.
-Reaven va fi bine... spune Eric. A mai avut de-a face cu Pedro...
-Dar a pierdut lupta! Adaugă Damian serios, stând rezemat de ușa balconului.
Mă încrunt la ușă. Parcă voiam să o dobor cu mintea...
-Sper să fie bine... șoptesc.

REAVEN

Eram lipit de perete... priveam disperat spre tânărul din fața mea. Aruncase pistolul într-un colț îndepărtat al camerei. Știam cum o să ies din asta... violat.
Ne mai despărțea doar un metru. Un pas și era lângă mine... în mine...
Îmi întorc capul înspre stânga, vulnerabil. Respiram greu și inima parcă uitase să bată...
Acum era chiar în fața mea, despărțindu-ne doar câțiva centimetri... se sprijină într-un braț de perete chiar înaintea mea...  gem îngrozit și mă las sa alunec pe suprafața rece a peretului. Țineam ochii strânși... lacrimile spălându-mi fața.
Simt respirația caldă a lui Pedro pe gâtul meu. Mă sărută ușor pe gât, urmele buzelor părând să ardă. Gem din nou, tot de teamă, și mă ghemuiesc mai mult, strângăndu-mi picioarele la piept...
-Reaven... Nu știu de ce reacționezi așa... nu vreau să-ți fac rău... Îmi pare rău dacă te-am rănit, speriat sau ceva...
Vocea lui părea calmă... tristă...
Îmi deschid ochii și îi privesc chipul. Nu era prefăcut, nu era o mască... chiar era sincer... era îngrijorat... îi părea rău...
-De ce m-ai violat atunci? Îl întreb șoptit.
-Nu mi-am dat seama ce făceam... eram... turmentat... drogat... 
Câteva lacrimi îi brăzdează chipul. Ceva mă îndeamnă să i le șterg și să îl sărut pe frunte, dar nu o fac... 
-Îmi pare rău Reaven!
Se ridică brusc și merge spre pistol... îl ridică și îl golește. Încarcă un singur glonț.
-O să trag de trei ori! Dacă nicio împușcătură nu conține glonțul, înseamnă că mai am am o șansă... spune zâmbind trist.
Închide ochii și se pregătește să apese pe trăgaci. Arma aia e posedată...
Apasă... un pocnet... țip îngrozit. Deschid ochii... Pedro stătea în continuare în genunchi în fața mea, viu...
-Nu mai trage! Te rog! Spun...
Mă privi indiferent, pierdut... Apasă din nou... iarăși unul gol...
Respir ușurat...
-Încă unul... spune.
Glasul lui era înghețat... egal...
Mă ridic de jos și rămân încordat...
-Adio Reaven! Spune și trage...

Scuze că-i scurt.... mă presează timpul!
Kisses!
Serena out!