Play or be played

Surpriză... Why?

REAVEN

Mă învârt ca un titirez prin cameră încercând să găsesc un amărât de telefon... Sună ne aproape o jumătate de oră și dacă e Lucifer care mă sună să îl iau de la școală, am dat de naiba... In sfârşit am inspirația de a mă uita sub noptieră, după ce am făcut curat în cameră... ceva ce nu prea vezi la mine în general. Îl trag de sub noptieră și îmi vine să înjur când văd atâtea apeluri... în jur de cinci de la Lucifer și unul de la un necunoscut.  Pe moment primesc un mesaj de la respectivul număr...
"Salut Reaven!"
"Cine ești?"
"Vei afla în curând! ;)"
"Te-am cunoscut vreodată?"
"Am făcut mai mult decât să ne cunoaștem! Voi fi la tine la 21:45!"
Arunc telefonul pe pat și mă ridic să mă îmbrac...
-Nu te mai deranja! Am venit pe jos! Mersi mult!
Un Lucifer nervos mă privea din prag.
-Măcar ai făcut curat! Spune apoi rotindu-și ochii prin cameră.
Zâmbesc. Arunc blugii înapoi în dulap. Obrajii lui Lucifer prind o nuanță de roz când realizează că sunt pe jumătate dezbrăcat. Mă așez pe pat și mă întind. Îi fac semn cu capul să se așeze lângă mine. Ascultător își lasă geanta pe scaunul biroului, își dă jos blugii și tricoul, așezându-le pe un scaun și se trânteşte lângă mine.
-Scuze că am uitat de tine... spun sărutându-i fruntea.
-Ce se întâmplă cu tine în ultima vreme?
-Nu știu nici eu...
-Nu mai dormi, ai deviații de comportament... mai nou am văzut că bei cât zece, apoi zaci în pat pe jumătate mort.... Reaven te simți bine?
Ochii lui albaștri căutau un răspuns pe fața mea.
Tot ce fac e să privesc televizorul nepornit din perete și să continuai să respir...
Lucifer, deranjat că tac așa, se suie pe mine și încearcă să găsească locul în care privesc. Îmi mut privirea în ochii lui. Arăta îngrijorat.
Înghit în sec.
-Nu am nimic Lucifer! Șoptesc. Își ridică iritat o sprânceană.
-Nu mai ești Reaven pe care îl iubesc... spune și se întoarce la locul lui în pat, întorcându-se cu spatele la mine.
Am simțit un sentiment ciudat de dezamăgire combinată cu milă și tristețe. Mă intorc cu fața spre brunet. Mă trag mai aproape de el... îl iau în brațe. Sunt surprins să văd că tremura ușor.
-Lucy? Spun și mă strecor în fața lui. De ce plângi?
-Ce s-a întâmplat cu tine? Mă întreabă ușor răstit.
Îi cercetez fața atent, ochii oprindu-mi-se pe buzele lui. Mă aplec și îmi lipesc ușor buzele de ale lui. Nu se opune, ba chiar își înfăşoară brațele pe după gatul meu, degetele lui împletindu-se cu părul meu. Se pisiceşte la pieptul meu, un geamăt scurt scăpându-i când îi mușc buza de jos. Îmi departez buzele puțin de ale lui și ne lipim frunțile. Își plimbă ochii de pe pieptul meu spre ochii mei. Îi zâmbesc, apoi îmi presez iar buzele de ale lui. De data asta adâncesc sărutul, reușind să-mi strecor limba în gura lui...Își înfăşoară picioarele în jurul bazinului meu. Îmi las o mână să-mi alunece pe coapsa lui, până la elasticul boxerilor. Începe să respire mai greu și își mută privirea când la mine când spre zonele noastre acoperite de materialele subțiri. Înţeleg ce vrea și îi îndeplinesc dorința, îndepărtănd boxerii de pe amândoi. Pielea lui era caldă, fină... Ardeam de nerăbdare acum să îl simt... să fie al meu... De fiecare dată când am făcut-o cu el aveam impresia că o fac cu o variantă mai tânără a lui Damian, ceea ce este cam adevărat... Îmi place Lucifer... atât fizic cât și sufletesc... are aspectul lui Damian, dar are sufletul meu... Semănăm chiar foarte mult... Un geamăt înfundat îi părăsește gura... avea capul dat pe spate, iar pieptul i se ridica rapid. Mâinile lui strânseseră în pumni așternuturile. Puteam să simt și eu extazul ce creștea în el...
-Reaven... geme el... mai repede!
Îi sărut gâtul, ascultându-i și dorința.
Dacă Eric sau Damian ar fi intrat acum în cameră ar fi rămas cu traume... sau ni s-ar fi alăturat...
Termin rapid, prăbuşindu-mă lângă el...
Îi puteam auzi respirația sacadată... ușor, ușor, tot ce puteam auzi au fost inimile noastre bătând sincron în tăcerea mormântală din apartament...
-A fost...
-Intens? Sugerez eu...
-Voiam să spun nemaipomenit, dar merge și așa...
Mă ridic în capul oaselor și privesc prin cameră. Mă îmbrac, Lucifer urmându-mi  exemplul, apoi ieșim din cameră...
Eric zăcea tolănit pe canapea cu Damian peste el... se sărutau... și părea destul de deep ceea ce faceau... Îmi dreg glasul.
Damian tresare ridicându-și capul privindu-ne pe mine și Lucy, care zâmbeam pervers.
-Dacă vreți să vi-o trageți vă recomandăm camera noastră... cearșafurile alea trebuie oricum spălate... Eric, imobilizat într-o poziție cam indecentă ne privea tâmp, iar Damian își mări ochii uluit...
-Ați...
Dar nu apucă să termine...
-Da! I-o tai eu. În urmă cu câteva minute.
Lucifer își plesneşte fruntea, rușinat.
Damian îi aruncă o privirea cu subînțeles lui Eric.
-Dar dacă preferați să o faceți aici în hol, nu vă vom opri! Spun și intru în bucătărie, cu Lucifer după mine.
Îi aud îndepărtăndu-se apoi o ușă trântindu-se. Rânjesc pervers.
-Vrei și o a doua rundă? Îl întreb.
Lucifer mă fixă o vreme cu privirea...
-Poate diseară! Acum sunt cam amorțit și uzat... spune amuzat.
Mă uit la ceas... 21:45. Nu acum spunea tipul ăla ciudat că apare?
O bătaie în ușă îmi distrage atenția. Îngheț. E chiar punctual, nu glumă...
Fac pași mari spre ușă și trag aer în piept.
Apăs pe clanţă. Scap cana din mână care se sparge în mii de cioburi.
-Bună Reaven...
Priveam îngrozit acel păr blond foarte deschis, ce era mai mult alb, un fel de argintiu, și ochii căprui-roşiatici...
-Pedro?