Play or be played

Lost

REAVEN

Mă întorc obosit acasă... refuzasem să mai pierd timpul... Deschid ușa apartamentului, apoi o închid ușor... înăuntru era întuneric beznă. Ce dumnezii măsii? Aprind lumina în living și slobozesc un strigăt sănătos când îl văd pe Lucifer stând turcește pe canapea, fixindu-mă cu privirea.
-Ce dracu' faci aici pe întuneric?
-Te așteptam!
-Pe întuneric?
-Mda... de ce?
Mă uitam la el ca la mașini străine.
Se ridică grațios de pe canapea și aproape imperceptibil, ca o pisică. Îmi pun telefonul și cheile pe masă... Dintr-o dată simt cum ceva greu mă ţintuieşte la pământ... Lucifer se suise cu toată greutatea lui pe mine...
-Ah! Lucifer! Doare!
-Știu! E mai bine să vorbim acum și în acest mod, decât niciodată...
-Despre...
-Relații...
-Stai... este vorba despre tine și Pedro?
-Nu! Despre noi trei!
-Ești însărcinat?
-Nu... Ce naiba?
-Ok! Nu! Nu fac nimic cu voi doi! Never!
-Nu asta voiam să spun...
-Atunci?
-Vreau să-ţi spun că între mine și Pedro nu poate fi nimic... nu mai poate fi nimic...
-Măcar ați făcut-o?
-Te referi la dragoste? Nu!
Rămân privindu-l țintă. Cum să nu fi făcut asta deja?
-De ce nu?
-Fiindcă nu am putut! El a vrut, dar eu nu!
-De ce nu?
-Fiindcă încă te iubesc Reaven, idiotule! Cum de nu poți vedea asta!
Câteva lacrimi îi amenință ochii de un albastru angelic...
-Lucifer... Și eu te iubesc!
-Și Jace și Sin cine mai sunt?
-Niște prieteni...
Apoi cerul îmi picase în cap... tocmai i-am spus lui Jace că suntem împreună... o rezolv eu mâine... acum am treburi mai importante cu iepurașul meu...
Îl apuc ușor de după gât și îl sărut. Nu se opune, ci chiar preia conducerea. Pedro a avut un impact puternic asupra lui... se pare...
-Deci?
-Deci ce? Îl întreb îngustându-mi ochii.
-Mă ierţi?
-Te-am iertat deja! Spun și îl las să se ghemuiască la pieptul meu.
-Dacă vreți intimitate vă invit în dormitorul vostru...
Damian ne privea mulțumit din cadrul ușii.
-Apropo? L-ați văzut pe Eric?
Amândoi dăm din cap negativ.
Damian îl apelează și îl pune pe speaker.
-Eric?
-Da, Damian.
-Unde ești?
-Nu contează! I-a spune... ai uitat ceva la supermarket?
-Ce să uit? Întreabă brunetul stupefiat.
-PE MINE idiotul dracului! spune blondul din capătul celălalt.
Damian scapă telefonul din mână și își plesneşte fruntea...
-Am dat de naiba! Spune el și înşfacă cheile mașinii apoi iese ca un taifun din casă...
-Apropo... de dispariții! Spun. Unde e Pedro?
-Habar nu am ... a plecat imediat după ce ai plecat tu, de dimineață...
Ridic din umeri și îl strâng în brațe pe brunet.
-Te iubesc Tristan!
-Tristan?
-Da, nu ăsta e numele tău adevărat, Lucian?
-Ă... da! Ba da! Spune roșu în obraji.
-Deci, te iubesc pisoiaş!
-Și eu te iubesc roşcovane!

Yep! E scurt! Am încercat să depășesc norma de 500 de cuvinte fără nota autoarei, dar nu mi-a mers. However, sper să vă placă capitolul... Bye!
Serena out!