Jocul Focului

" In pericol"

     Diana

   Cobor scările in fugă, mi-am făcut bagajul și sunt pregătită să plec. In sala tronului era regina, regele și....ahh, EL!  Nu pot să cred ce prost m-a făcut să mă simt in fața reginei. Oricum o să ii arăt eu. Merg apăsat și cu o privire de gheață spre Haedes, care râde. Când mă vede, inghite in sec, iar regina se intoarce spre mine.
     -Ești gata Diana? Imi zâmbește frumos și eu ii intorc zâmbetul.
    -Da doamnă! Bună ziua domnule Lucifer. Zâmbesc, iar când mă intorc spre Haedes, imi mijesc ochii. Buna!  Imi intorc privirea și pot să spun că privirea lui mă ardea. Așa iți trebuie. Lucifer deschide portalul spre lumea angelică și imi face cu ochiul.
     -La revedere scumpo. Sper să ne mai vedem. Ii zâmbesc reginei iar ea imi face cu mâna. Ii fac cu mâna lui Lucifer și dau sa plec, insă mă bușesc de muntele Haedes.
    -Pleci fără să iți iei la revedere de la mine? Are zâmbetul până la urechi și este așa adorabil. Il privesc in ochii și ii spun cel mai drăgut lucru.
    -Pa! Trec pe lângă el , insă mă prinde de mânã și mă intoarce la 180 de grade. Două buze mari imi ating fruntea și fața imi ia foc. Fac ochii mari și inima mea o ia la galop. Stăm așa ceva timp, după care mă privește in ochii, toată furia mea risipindu-se.
     -Pa Diana! Sper să ne mai vedem! Imi zâmbește dulce și picioare mi-se inmoaie. "Ai grijă de tine, micuțo". Realizez că mi-a spus asta mintal și zâmbesc ca o idioată."O să am, dacă și tu o să ai." El.imi zâmbește și eu trec prin portal cu zâmbetul.pe buze. A fost așa de frumos. Dar.. Ii pasă de mine? Cum se poate? Dar dacă nu ii păsa, nu imi spunea să am grijă...poate se joacă cu mine. Incerc să gandesc asta, iar toate imaginile cu noi jucându-ne, imi apar in cap. Inima nu vrea să creadă că doar a râs de mine. Privirea lui, era caldă, era umană. Off Haedes. Ce imi faci? Merg spre palat și rămân blocată. Palatul era in flăcări. Frica mă cuprinde și o iau la fugă spre el. Tata, Odir, fetele. Intru in curte și văd nefirimii cum se luptă cu ingerii. Cum au trecut? Lacrimile imi curg pe obraz și intru in palat. Caut cu privirea o sabie, și lângă un nefirim mort văd una. O iau cu mâinile tremurânde privind trupul monstrului. Ce sa fac? Doamne... Haedes.. "Haedes, te rog ajută-mă. Nefirimi sunt aici, te implor" Sper să mă audă. Strâng sabia in mână și intru in luptă. Mă bazez pe tine Haedes. Am nevoie de tine.
    
     Haedes

    Stau la masă cu părinți mei și mă joc in mâncare. De ce sunt așa de abătut? Din cauza Dianei? Din cauza plecării ei? Ii privesc pe părinții mei care discută. Ce o face Diana? Hotărăsc să imi las barierele mintale când vocea speriată a Dianei mă face să mă incordez. Mă ridic de la masă, aii mei privindu-mă uimiți.
     -Tata, pregătește armata cât mai repede. Palatul angelic este atacat. Diana..... Dau cu cumnul in perete și imi vine să urlu. Cât le ia să se strângă. Micuța mea... Este acolo, fară apărare. Mă invârt in cerc ca un leu in cușcă. Inima imi bucuie puternic și flăcările mă cuprind. O să ii distrug.
Dacă se ating de ea, o să ii sfâșii. Nuuu,ea o să fie bine. Cineva imi pune mâna pe umăr și tresar. Mă intorc și o văd pe mama ingrijorată.
     -Haedes, o să fie bine! Diana este bine. Cum să fie bine când este clar in pericol
     -Nu mamă. Diana nu e luptătoare. Diana este micuță. Este in pericol și eu...eu nu pot respira. Imi vine să urlu și scrâjnesc din dinți.
    -O să fie bine!  Ii atunc o privire și plec apre armata care este gata. Tata deschide.portalul și trec prin el in viteza. Palatul era in flăcări. Ingerii se luptau cu nefirimii, cadavre peste tot, insă Diana, nicaieri.
    -Haedes, ne ocupăm noi aici, dute și caut-o.pe Diana! Tata imi face semn să plec , iar eu o iau la fugă spre palat. Intru și rămân uimit. Totul arde și o caut pe Diana cu privirea. Intr-un colt, văd o silueta mică, cu părul.negru, care tine piept unei matahale. Apăra pe cineva. Un băiețel speriat, care plângea. Diana ii tinea piept cat de bine putea montrului insă acesta o loveste la umăr. Ochii imi iau foc și parcă turbez. Corcitură. Flăcările il cuprind iar urletul lui umple toată incăperea. Ochii Dianei mă găsesc și lacrimile ii curg pe obraz. Merg la ea in fugă și o iau in brate. O strâng, sperând să nu fie doat un vis. O adăpostesc in brațele mele, sărutându-i creștetul.
     -Sunt aici! Liniștește-te. Nu o să las să ți-se intâmple nimic. O mângâi pe spate și ea incepe să se liniștească. O privesc in ochii ei calzi și imi pot da seama că ea mi-a furat inima.
     
***** Bună dragilor. Scuze că nu am mai scris. Mă revașez in seara asta. Vă iubesc.❤❤****