Jocul Focului

"Puterea de vindecare"

Haedes

Diana! Nu imi pot scoate din minte momentul in care a sărutat acea pasăre. Părea așa de inofensivă și drăgalașă. O priveam cum sclipea de fericire la vedearea micuței păsări . Se vede că adoră animalele dar și ele pe ea. Cine nu ar putea să o iubească? Este așa de mică și fragilă incât de fiecare dată când mă apropii de ea imi este frică să nu o rănesc. Cel mai mult mă fascinează naturalețea ei, frumusețea pe care o emană doar cu simpla ei prezență. Iși intoarce privire spre mine și cele doua rubine imi dau fiori. Când o.privesc in ochii totul se oprește și parcă mintea mea refuză să mă asculte. Ii zâmbesc și spre marea mea mirare imi răspunde cu un zambet timid. Deci facem progrese..! Inaităm și in fața mea apare o panteră neagră. Ochi săi galbeni o fixează pe Diana iar instinctul meu se trezește la viață. Imi doresc să o apăr. Acest lucru este nou.pentru mine insă ce știu este că nu o pot lăsa să pățească ceva. Dacă ea pățește ceva, jocul se incheie, și nu vreau asta. Vreau să o fac să fie a mea. Fiecare moment cu ea mi-se derulează in minte. Pielea ei fină, mirosul ei de ciocolată care imi face glicemia să o ia la sănătoasa, sunetele sale de plăcere, fiorii și felul cum fiecare curbă a ei se potrivește cu trupul meu, fiecare răspuns al corpului ei, mă aduc la disperare. Fata asta mă provoacă, mă respinge și totodată mă atrage. O vreau! Alerg spre panteră și făra să imi dau seama sunt trântit la.pămant de două pantere, colții lor înfigandu-se în pielea brațelor mele. O durere sfâșietoare imi străbate tot corpul. Simt cum puterea mea dispare incetul cu incetul și nu.mă pot mișca. Prieteii mei au rămas nemișcați iar ochii imi cad pe Diana. Ochii ei sunt plini de lacrimi. De ce? De ce ar plânge ea pentru mine? Sunt un demon. Sigur nu plânge pentru mine, acest licru este imposibil. De ce o ființă angelică ar plânge pentru un demon. Incerc să mă mișc insă corpul nu vrea. Brusc pantera neagră se indreaptă spre mine știu sigur că o să mor. O priesc pe Diana care pare în stare de șoc. De ce? De frică? Sau pentru mine? Vreau ca ea să fie ultimul lucru pe care il văd. Cand pantera se pregătea să mă lovească am inchis ochii.
-Raja! Vocea Dianei umple toată pădurea iar eu deschid ochii imediat. Pe fața ei se citea durere iar lacrimile i-se scurgeau.pe obrajii. Nu suport să o văd așa. O aud implorând să nu mă rănească, caci sunt prietenul ei și ca va plătii ea pentru mine și băieți. De ce Diana? De ce te pui in pericol pentru mine? Pentru noi? Nu aud nimic din ce vorbesc insă când realizez ce i-a cerut pantera, răman șocat. Sângele ei. Trei picături din sângele ei sacru. Nu se poate. Nu nu nu. Diana nu poate să ii dea din sângele ei. Văd că stă pe gânduri și sper să nu accepte. Incerc să ii transmit prin gând să nu o facă insă puterea mea era 0.
-Nu Diana. Nu face asta! Țip cât pot de tare și Diana iși intoarce privirea spre mine. Voiam să ii arăt că sunt bine, insă durerea era insuportabilă. O văd din nou cu lacrimi in ochii și amuțesc când acceptă propunerea. Nu se poate. Pantera se apropia de ea iar Diana ii arată incheietura. Pantera iși infige dinții in mâna ei provocându-i alte lacrimi. Se vedea pe chipul ei senin durerea. Ochii ii erau un mov inchis de la atâta plans. Nu mai aveau acel violet vioi și jucăuș care mă fascina. Mă doare că din cauza mea are ea de suportat acest lucru. Din cauză că sunt prost și impulsiv. Imi pare rău Diana. Imi pare foarte rău. Pantera iși scoate dinții din mâna Dianei și le face semn celor doua pantere să mă elibereze. Un alt val de durere mă strabate in momentul in care fiarele iși scot dinții din brațele mele. Acestea pleacă și o văd pe Diana venind spre mine alergând. Se trântește in genunchii lângă mine cu lacrimile curgându-i pe obraz. As vrea să ii șterg lacrimile insă nu mă pot misca. Ii văd mâna cum se apropie de rana mea și o lumină violet străbate toată pădurea. Simt cum durerea mea dispare incetul cu incetul. O căldură imi străbate intreg corpul, căldură care imi alină durerea. O privesc pe Diana și două rubine roșii mă fac să incremesc. Ochii ei violeți erau acum roșii și mă priveau cu teamă. Toată durerea mi-a disparut și când imi privesc mâinile nu era nici urmă de răni. O.privesc iar șocat de cele întamplate și văd că rubinele roșii dispar, lăsând loc violetului. Ceilalți ne priveau șocați de cele întamplate. Diana m-a vintecat. Dar ea nu era vindecătoare. Aș fi simțit, așa cum o simt pe Sofia. Ce s-a intamplat? Ea nu m-a vindecat intr-un timp lung, așa cum era normal având in vedere gravitatea rănilor. Ea a făcut-o pe loc. Așa ceva este imposibil și in același timp impresionant. Sunt intrerupt din gândurile mele de un corp micuț ce mă imbrațișează. Caldura pe care o emană mă liniștește și imi intorc privirea uimită spre ea. Era așa de mică. Era la pieptul meu și incă plângea. Mă simțeam oribil. Plângea pentru mine. O iau in brațe și o mângâi pe spate să se liniștescă. Plangea și mi-se rupea sufletul. Nu suport să o văd așa. Incet incepe să se liniștească. Ridica privirea spre mine și o văd serioasă.
-Să nu mai faci asta niciodată ! Vorbește clar după care mă strânge mai tare in brațe. Zâmbesc și o sărut pe creștet.
-Dacă o să mă ții in brațe așa mereu când o să pătesc ceva, o să intru mai des in probleme. Iși ridică capul și mă privește urât.
-Idiot! Se ridică și pleacă spre ceilalți.

*** Bună! Sper să vă placă! Aștept părerile voaste. Pupici****La media sunt Haedes și Diana**