Jocul Focului

"Animalul sacru"

Diana

Incă cu gândul la vorbele lui Haedes nu imi dau seama cât timp a trecut. Fetele trebuie să sosească. Mă ridic din pat și merg spre șifonier și imi aleg o rochiță albă, fină din mătase și o pereche de sandale albe. Părul il fac coc și il prind sus. Mă dau cu parfum și cobor, iar spre surprinderea mea fetele ajunseseră și stăteau de vorbă cu cei 3 demoni. Nu m-am putut abtine să nu il privesc pe Haedes. Arăta minunat. Un tricou vișiniu se mula perfect pe corpul lui de Adonis iar pantalonii veneau perfect pe șoldurile sale perfecte.. Părul era ciufulit insă intr-un mod provocator, iar cel mai frumos lucru era gropița din obraz care il făcea atât de adorabil. Pe numele Bărbosului, cum poate fi așa de frumos? După cum se spune "Ispita are cel mai frumos chip". Inaintez și mă apropii de ei, când observ că Haedes ii zâmbea Melisei. Dar cum să nu faci asta? Melisa este minunată, glumeață și cu un corp perfect. Eu ce am? Sunt timidă, corp de 1,60, de forme nu mai spun. Nimeni nu s-ar uita la una ca mine. Ajung in dreptul tuturor și ochii lui Haedes mă fixează. Privirea lui mă arde și simt că mă inroșesc, insă Melisa mă imbrățișează și brusc imi ador prietena.
-Hei Di! Mă bucur că ești gata! Deci, incotro mergem? Bună intrebare. Cu toate problemele am uitat să mă gândesc la un loc unde să mergem. In timp ce mă gândeam vine și Sofia și mă imbrățișează strâns. Ii raspund și stăm așa până un tușit ne atrage atenția.
-Ce este demone? Nu ne-am mai văzut de mult! Vocea Sofiei se aude in tot salonul.
-Ințeleg, dar vrem să vedem imprejurimile. Deci.. Putem să mergem? Apropo unde mergem? Vocea lui Eric era calmă și am început să mă gândesc la un loc. Brusc, imi vine o idee.
-Vom.merge la cascada îngerilor. Toți s-au uitat la mine și au aprobat. Am ieșit din palat și ne îndreptam spre pădure. Cascada îngerilor era situată in inima pădurii, intr-un loc ferit de privirile curioșilor. Nu toți aveau voie, insă tata mereu mă lasă să fac baie in ea. Este minunat. Când te scufunzi uiți de tot. Frumusețea și puritatea acestei cascade te liniștește iar susurul apei este un cântec angelic pentru urechile oricui. Insă aici sunt și unele probleme. Animale sacre care nu permit oricui să meargă la cascadă. De asta imi este teama, pentru că eu trebuie să le fac să ii lase și pe cei trei să treacă. Sunt intreruptă din gândul.meu de Haedes care râjește arogant.
-Ce este Haedes? Când am pus intrebarea el s-a apropiat de mine, mainile noastre atingându-se făcându-mă să tresar. Amuzat de reacția mea, mă ia de mână iau eu inlemnesc. Mâna lui este așa de fină și totodată foarte mare.
-Ți-am spus că nu poți să imi reziști Diana. Rânjetul cretin iși face din nou apariția și simt cum sângele imi clocotește de nervi. Imi zmucesc mâna și mă dau mai departe de el.
-Ține-ți mâinile acasă obsedatule și nu mă face să regret că am acceptat să vă arăt imprejurimile. Spun printre dinți și pe fața lui apare o încruntătură de toată frumusețea. Nu mai aștept și plec in față lângă prietenele mele care râdeau cu Eric și Cristian.
-Ce este așa amuzant? Intreb curiasa.
- Eric ne povestea o intâmplare amuzantă și nu ne-am putut abține din râs. Băiatul asta este cu adevărat un magnet de probleme. Răspunde Sofia ștergându-și lacrimile de râs. Drumul spre pădure a fost liniștit, Eric și Cristian au vorbit cu prietenele mele, iar eu și Haedes eram tăcuți. Când am trecut prin oraș nu era fată să nu il.privească pe Haedes. Toate il sorbeau din priviri și aproape leșinau când el.le zâmbea. Pffff... Mie nu mi-se pare cine știe ce... Arogant! "Taci Diana, ești in limbă după el". Dacă până acum eram bine dispusă cât de cât, acum conștiința mea a distrus tot. Ce să spun? Pot să o schimb? Nu am observat că am intrat in pădure, până la ciripitul cristalin al păsarelelor. Totul era extraordinar, copacii erau infloriți iar imaginea iți tăia respirația. Lumina se strecura timidă printre ramurile copacilor in timp ce păsărelele ciripeau fericite fără nici o grijă. Imaginea din fața mea era de-a dreptul artistică și ideea de a picta acest luminiș imi părea una perfectă. O păsărică mov venea spre mine iar eu din instinct am ridicat mâna, ea așezându-se pe degetul meu. Ea a ciripit vesel iar eu am sărutat-o , ea luându-și zborul. Adoram animalele, iar ele la rândul lor pe mine. Când am privit spre ceilalți am văzut că Haedes mă privea și mi-a zâmbit subtil făcând ca mica gropiță să ii incadreze fața. Imaginea era mirifică. I-am zâmbit la rândul meu și am pornit spre ceilalti. O imagine cu el stând in mijlocul pădurii imi apăru in minte și zâmbesc inconștient la acest gând. Ajungem in adâncul pădurii și totul este din ce in ce mai liniștit.
Drumul a fost unul liniștit, noi fiind acompaniați de zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor și de susurul apei ce era din ce in ce mai puternic, semn că ne apropiem de cascadă. Insă teama mi-s-a adeverit. In fața noastră stătea Raja, pantera sacră și cel.mai puternit dintre toate animalele. El avea grijă de pădurea angelică. Blana sa era neagră ca tăciunele iar ochii săi galbeni erau ca doua rubine. Ghiarele și dinți erau mai puternice decât sabia unui inger. Am auzit legende despre Raja. A nimicit pe.oricine se apropia de cascadă făra voia sa. Indiferent cine era. Nimeni nu știe de natura sa. Acesta stătea impunător pe o.piatră și ne privea incruntat. L-am văzut pe Haedes cum se încordează și pornește spre Raja. Haedes alergă și in nici o secundă era la pămănt, peste el stând două pantere negre. Colții lor erau înfipți in mainile lui și inima mi-sa făcut mică. Il vedeam pe Haedes cu se zbate și lacrimile au început să iși facă loc in ochii mei. Raja de apropia de el și am inchețat. Raja a ridicat laba să il lovească și am văzut negru in față ochilor.
-Raja! Strigătul meu a răsunat in toată pădurea,lacrimile curgându-mi pe obraz.
-Oprește-te te rog, este cu mine. Te implor Raja. Vrem să vedem doar cascada și o să plecăm. Te rog. Raja iși intoarce privirea și vine spre mine.
-Diana, știi foarte bine regulile. Este demon. Merită ucis. Vocea lui Raja era puternică și ma făcut să ingheț. Insă nu puteam să il las să il ucidă pe Haedes. Inima nu mă lăsa.
-Raja, imi este prieten. Te implor lasa-ne să trecem. Voi plătii eu pentru greșeala lui și pentru cei doi. Dar te rog lasa-ne sa trecem. Vocea era una stinsă și speram din tot sufletul să accepte.
-Bine Diana. Insă pentru demoni, iți cer trei picături de sânge! Ori asta, ori ei or să moară! Eram inghetață. Sângele unui inger era sacru. Dacă beai din el deveneai de 3 ori mai puternic, și de asemenea iți vindeca orice rană. Insă era un risc. Dacă nu il luai cu voia îngerului erai mort deoarece sângele se transforma intr-o otravă fatală. Aesta era cel mai.mare secret angelic. Melisa și Sofia mă priveau speriate, Eric și Cristian iși strângeau pumnii gata de luptă. Dar ce nu știau ei era că unghiile și colții aveau o otravă ce te incremnea. Nu iți.puteai. folosii puterile. Ochii lui Haedes erau fixați.pe mine. Vedeam durerea provocată de dinții panterelor.
-Nu Diana. Nu face asta. Strigătul lui Haedes a umplut pădurea și m-am hotărât ce să fac.
-Bine Raja, accept. Dar ne vei lăsa la cascadă. Niciunul dintre ei nu va pății nimic. Vocea era sigură insă tremuram. A aprobat și sa apropiat de mine. I-am arătat incheietura iar el și-a infipt colții. O durere puternică mi-a străbătut intregul braț și lacrimile au inceput să-mi curgă. Raja și-a scos colții și le-a făcut semn celor două pantere să il urmeze. Am fugit spre Haedes care statea incă intins. Sângele ii pătase tricoul iar rănile erau incă deschise. Lacrimile imi curg pe obraz și imi doresc să il.pot vindeca. Ii ating brațul și o lumină violet inundă toată pădurea.

** Heii.. Ce crede-ți că s-a întamplat? De unde acea lumină? Citiți și o să aflați. Este un capitol cam lung dar sper să vă placă. Pup
***La media este Raja**