Jocul Focului

"Un inger distrus"

  
   Diana

    Il imbrățișez cum nu am mai făcut-o până acum. A venit! Chiar a venit. Strâng tricoul in mâini și respirația imi este din ce in ce mai rară, reușind să mă calmez. Brațele lui sunt așa de calde, mă simt așa de bine. Mă simt...protejată. Imi ridic.privirea și văd ingrijorarea din ochii lui. Degetele lui calde imi ating obrazul, trimițându-mi  căldură in tot corpul. Era așa de plăcut.
      -Ești bine? Mă priveste ingrijorat și eu dau din cap in semn de aprobare. Sunt bine datorită lui. Mă ia de mână și pornim prin sală.
     -Trebuie să te scot de aici! Nu pot să plec. Toți sunt aici. Mă zmucesc din mâna lui și mă opresc in loc.
    -Nu plec nicăieri! Il văd cum se enervează insă nu imi pasă.
     -Diana, este prea periculos... Dau negativ din cap și bat din picior ca un copil. Nu mă simt mândră de asta, insă sunt hotărâtă.
     -Nu am șanse să te fac să pleci nu? Dau negativ din cap și el iși dă ochii.peste cap.
     -Bine, se pare că acum sunt și bonă. Stai in spatele meu. Bonă? Adică sunt un copil sau cum? Doar pentru că m-a salvat crede că nu puteam să o fac și singură? Hmm.. Da, nu puteam. In fine... Merg in spatele lui in afara palatului iar in curte era o crăpatură imensă. Ca un canion. Privesc in ea și văd o mulțime de creaturii hidoase, fara capete și cu dinții mari. Iaiii, ce sunt alea? Iahh... Haedes mă ia de mână și inlemnesc. In fața noastră stă generalul nefirimilor. Unul dintre cei mai puternici comandanți. Se spune că a invins un batalion de demoni de unul singur. Acest mă privește și se linge pe bot. Iaccc, ce scârbos.
     -Haedes, dă-mi ingerul și promit că o să mori repede. Zâmbetul nefirimului imi face greață. Il văd pe Haedes cum se incordează.
    -Peste cadavrul.meu corcitură. Zâmbetul nefirimului dispare și iși scoate sabia. Haedes face la fel și incep  să se lupte. Ochii mei rămân fixați.pe Haedes. Cât de bine se luptă, cât de puternic este. Intr-o clipă pe neatenție, nefirimul il lovește in burtă, căzand la pămând. Nu! El nu va pății nimic. Voi fi lângă el. Suntem amândoi. O iau la fugă și il imping pe nefirim de lângă Haedes și incep să ii parez mișcările. Este puternic, insă nu il.pot lăsa să il rănescă pe Haedes. Sucesc sabia și il ating pe umăr, incepând să curgă sânge.
     -Ahh, cățea..! Nefirimul vine spre mine, insă pumnul lui Haedes il face să zboare la 3 metri. Il privesc și ii zâmbesc dulce. Suntem noi doi. Sunt prinsă de cineva și trasă puternic. Tip și Haedes vine spre mine, insă este prins de doi nefirimi. Acești il lovesc continuu, iar lacrimile mele incep să curgă. Il.pocnesc pe nefirimul care mă ținea și acesta cade.
     -Haedes! Puterile lui nu functionau in lumea mea și asta mă distrugea. Doar focul normal mergea, dar nefirmi aveau scuturi. Vad cum nefirmi il trag pe Haedes spre prăpastie, el fiind plin de sange. Nu! Nu pe el. Niciodata. Chit că mor, nu o să il las. A venit după mine, iar eu nu il las singur. Fug spre el cat pot de repede. Sunetele de durere imi sfâsie inima și ochii sunt plini de lacrimi. Off, micutul.meu. Nu, nu.. Nefirimii il aruncă iar eu sar după el. Are ochii inchiși și eu nu mai pot respira. Cadem din ce in ce mai repede. Daca mor, o să fie lânga tine. Il strâng puternic in brațe. Simt furnicături in tot corpul, iar in secunda următoare nu mai cad. Privesc uimită cele două aripi violet, care refuzau să iasă. Erau așa de mari și VIOLET. Il strâng pe Haedes și incep să zbor spre ieșire. Intr-o viteză ies din crăpătură și il așez jos pe micutul meu. Sunt langa tine.

     Haedes

   Cadeam, asta știu. Durerea din mâini era groaznică. Cuțitele inmuiate in sânge de inger m-au făcut neputincios. Nu mă puteam mișca. Am inchis ochii, așteptând să ajung la monștrii. Diana, imi pare rău micuțo. Sper că i-am dat timp să fugă. Două mâini calde și mici mă prind și deschid ochii. In fața mea era EA..ingerul meu. Cu aripile ei uriașe. Erau atât de frumoase. Culoarea violet le făceau să strălucească puternic. Arăta ca o zeița. Una a bunătații, a iubirii. Zeița mea. Am simtit cum m-a așezat pe pământ. Ochii ei mă priveau cu tristețe și lacrimile ii curgeau pe obraz.
     -Sunt bine Diana! Eram pe dracu. Durerea era sfâșietoare. Cat de idiot am putut fi să las garda jos. Mă așteptau pe mine.
    -Nu ești... Nu mă poți păcălii. O văd cum mă atinge ușor și un fior de gheață imi străbate tot corpul. Mă vindecă. Raceala imi diminua durerea și incet imi puteam mișca degetele.
     -Stai liniștit, sunt aici. Nu te voi lăsa. O privesc și nu imi vine să cred. Un inger ca ea, mic, iși face griji pentru mine. De ce? Ingerii ne urăsc. Ea de ce nu mă urăste? De ce iși riscă viața pentru mine. Vreau să spun ceva insă este zmulsă de lângă mine. Ridic privirea disperat să-mi văd ingerul. Nefirimul o ținea de păr și durerea i-se citea pe fața micutei mele.
      -Ooo, dar vai, un inger ajutând un demon. Ce draguț Haedes! Vocea nefirimului mă făcea să tremur de nervi.
      -Dă-i drumul idiotule! Incercam să mă ridic, insă mâinile erau paralizate. Văd cum Diana se mișcă in mâinile nemernicului, insă el este prea puternic. O strânge din ce in ce mai tare și ea scâncește. Nuuu, micuța mea. Nu. Dau să mă ridic iar, insă nu pot. Cad cu capul in tărână, aceasta intrându-mi in ochi. Mă uit spre creatura aia idioată și trimit un val de foc, insă nimic..
      -Ești patetic, focul tău nu imi face nimic. O să te fac să suferi prințe, mai rău ca orice. Iar biletul meu, este EA!  Arată spre Diana și inima mi-se oprește in piept. Nuuu. Acesta ii dă drumul la păr și cade jos, lovindu-se. O văd cum se ridică să vină spre mine să mă apere. Tot.pe mine.
     -Fugi Diana! Ea dă din cap și vine spre mine. Era aproape, insă doi nefirimi o prind de mâini și o târăsc spre comandant. Ea țipă și mă privește in ochii. Nu pot face nimic. Absolut nimic. Ingerul meu...
      -Las-o pe ea. Ia-mă pe mine creatură proastă. Incerc să trag de timp insă nu reușesc. Nefirimi o trântesc in genunghi. Corpul ei micut este ținut de mâinile lor jegoase. Țip cât pot de tare să ii dea drumul. De ce ea? Din cauza mea, doar eu sunt de vină. Trebuie să o ajut. Imi.mișc picioarele și incep să    mă târăsc. Nu ii voi lăsa sã o rănească.
     -Ea, are ceva interesant! Privesc in ochii ei tulburi,.plini de lacrimi. Tremura și avea sânge peste tot. Mă târam cum puteam, făcându-mi din ce in ce mai multe răni. Nu imi mai păsa de mine. De rănile mele, de dâra de sânge.lăsată in urmă. Durere era insuportabilă, dar nu conta. Trebuia să ajung la ea. Il văd pe nefirim cum se apropie de ea și o ridică.
      Apoi un țipăt de durere umple totul. Inima mi-se oprește in piept ,lacrimile umplându-mi ochii. Două aripi violet erau la pământ, lângă corpul sfâșiat de durere și de spasme.

*** Nu am acris atâta timp și m-am hotărât să pun două capitole dragilor. Sper să vă placă. ***