Jocul Focului

"Lacrimi amare"

**Acest capitol ii este dedicat lui @Didi1247 ***

Haedes

Trec prin portal și flăcările mă cuprind. Semnele negre iși fac apariția și simt că voi distruge tot. Acel inger, acea fată mi-a făcut asta. De ce? De ce imi pare rău că plec? Că o las singură. Imaginea ei privindu-mă prin geam mă bântuie. Lacrimile ii curgeau pe obraji și nu am putut suporta. Voiam să fug, să sparg geamul, să o iau in brațe și să o liniștesc, insă din cauza orgoliul meu nu pot face asta. Ea este inger, eu sunt demon. Jocul acela a fost o distractie, dar deja apar sentimente. Simt asta. Nu se poate asta, trebuie să stau departe de ea. Pentru unul ca mine, ea, este fructul interzis și să fiu al naibi dacă nu vreau să gust din el. Intru in infern și am o poftă nebună de a distruge. Toți mă privesc cu frică și se dau din calea mea. Ajung in sala de antrenament și incep să lovesc sacul de luptă ca un nebun. Flăcările sunt din ce in ce mai mari și dintr-o lovitură sacul lovește peretele, spargându-l. Nu mi-se poate intâmpla asta mie. Doar ea este in capul meu. Zâmbetul ei timit, trupul ei fâstâcindu-se sub greutatea mea, bătaia inimii ei , ochii ei care mă fac să uit de tot, mă hibnotizează și mă trimit intr-un abis violet, de unde nu vreau să ies. Vreau să mă pierd in ea, in culoare ochilor ei. Vreau să ii simt căldura corpului, lipsit de haine. Ea să fie zeița mea și eu să o venerez. Pe numele lui Lucifer, cred că innebunesc. Văd că antrenamentul nu mă calmează și plec in carceră. Am chef să torturez. Și ce o să mă mai distrez. Intru in carceră incă plin de flăcări și urletele de durere ale sufletelor sunt in cântec pentru urechile mele.

Diana

Nu se poate. El, prințul infernului m-a făcut să mă indrăgostesc. Știu asta , simt cum fiecare celulă ii strigă numele, tânjește după atingerea lui fierbinte. Fug in cameră și inima urlă după puțin aer. Nici.nu mi-am dat seama că nu mai respir. Brusc , in minte imi apare inicidentul de mai devreme. Haedes, ochii lui negri mânați de o flacără, pumnul lui care a lovit peretele, cuvintele spuse de el. A spus că sunt a lui. A lui, doar a lui. Mintea imi spune că nu trebuie dar inima strigă că este a lui. Sunt pusă intr-o dilemă din care nu voi ieșii prea ușor. Sunt indrăgostită de insuși prințul infernului, răutate pură, inimă de gheață și putere deplină. Nu mai spun că este un ingâmfat, arogant, enervant, stupid dar.....acea privire de la lac m-a pus pe gânduri. Privirea lui era una blândă, felul cum mi-a vorbit... Ahhh, nemernicul m-a vrăjit, m-a chemat in abisul lui și eu ca o idioată am rupto la fugă spre el. Un inger ar trebuii să adore lumina, să fugă de intuneric, insă eu, mă scald ca o netremnică in intunericul lui și plus de asta imi mai și place. Bărbosule, ce este cu mine? Pentru el aș fi in stare de orice, chiar și să cad in păcat. Aș cădea cu zâmbetul pe buze, doar să il stiu lângă mine. Dumnezeule, innebunesc. L-am privit pe geam și am văzut cum trece prin portal, dar nu inainte să mă privească și să zâmbească. Acel zâmbet idiot dar atrăgător. "Una din doua Diana". Conștiința mea iși face apatiția. Nu mă pot concentra decât pe el
Când a trecut prin portal, inima s-a oprit. A plecat? Golul din inima mea se mărește și nici nu mi-am dat seama că plâng. In liniștea camerei se aude un țipăt de durere ce imi ridică părul pe ceafă. Ce Dumnezeu? Altul, urmat de incă unul și incă unul. Inchid ochii incercând să fac urletele să inceteze, insă se auzeu din ce in ce mai tare. In fața ochilor imi apar corpuri despicate, tăiate, pline de sânge, ale căror strigăte de durere te făceau să ingheți. Nici nu mi-am dat seama că sunt in mintea lui Haedes. Răutatea cu care lovea și despica mă ingrozea și țipătul meu s-a auzit in tot palatul. Haedes s-a oprit și am simțit cu nervi lui dispar, devenind calm.
"Diana?" Vocea lui era calmă și printre sughițuri am reușit să răspund.
"Haedes, te rog, te implor, fă-le să inceteze. Mi-e frică.. Te rog" Vocea mea era stinsă și nu puteam vorbii din cauza plânsului. Tremuram și inima imi bătea nebunește.
"Gata ingeraș, liniștește-te. Gata, s-a terminat, bine? Sunt aici. La auzul vocii lui calde și liniștitoare tremurul a incetat, iar lacrimile s-au oprit. Un zâmbet tâmp mi-a apărut pe buze la auzul cuvântului "ingeraș".

*** Bună dragilor. M-am decis să continui cartea, datorită domnișoarelor care m-au ajutat să imi dau seama că nu trebuie să renunț așa usor. Așa că voi incerca să iasă ceva frumos din prima mea carte. Daca aveți idei sau păreri să mi-le spuneți. Am nevoie. Și @Didi1247 sper să iți placă acest capitol și iți mulțumesc incă o dată pentru sprijinul acordat.
La media este Haedes ***