Teenage Loser

Capitolul 18

Ne tragem unul de lângă altul și zâmbim, Cami încercând să își ferească privirea de mine.

Inima mea bate foarte repede. Am fluturi în stomac și mă simt ușor ca o pană. Este un sentiment ciudat pe care nu știu să-l descriu. Este frumos, totuși.

Cami a vrut să mă sărute prima. Înseamnă că mă place? Sau mie mi-a plăcut de ea de la început și nu mi-am dat seama? Cel mai trist a fost când le-a zis celor de la The Fray că suntem doar prieteni. De când mă place? Nu am crezut vreodată că cineva o să mă placă. Dar ea mă place pentru ceea ce sunt și e prima persoană care face asta. Ea a crezut în mine. În simplul vechi Marcel.

"Asta înseamnă că suntem.. uh.. la o întâlnire?" o întreb. Sunt nou la acest tip de lucruri.

"Dacă vrei, îi spunem așa." a spus ea zâmbind.

Ea mă sărută repede. "Asta îți răspunde la întrebare?" spune rânjind.

"Da. Sărut oribil?" o întreb făcând-o să râdă.

"Aproape săruți mai bine decât cânți."

"Sper că e un lucru bun."

"Marcel, ai o voce uimitoare! Trebuie să lași oamenii să te asculte!"

"Dar tu? Tu nu lași pe nimeni să te audă!"

"Știu." Ea stă un minut și se gândește. "Știi ce ar trebui să facem?"

"Ce?"

"Eu cu tine să facem o trupă!"

"O trupă? Serios?"

"Da!" ea se ridică. "În mod evident ai destule instrumente. Putem fi doar noi doi sau să mai găsim persoane. Putem participa la multe spectacole și-"

"Cami, mai întâi trebuie să postezi video-ul."

"Nu pot, Marcel." spune ea.

"De ce nu?"

"E-eu nu pot face asta singură. Sunt prea speriată."

"O să-l fac eu cu tine. O să cânt la chitară. O să fiu lângă tine. Putem filma de câte ori e nevoie. Hai să o facem chiar acum. Mi-am adus camera."

"Nu, nu pot face asta chiar acum."

"De ce nu?"

"Sunt în pijamale!"

"Arăți bine."

"Sunt prea nervoasă. The Fray o să vadă asta! Dacă sunt oribilă?"

"Cami, o poți face. N-ai idee cât de uimitoare ești. Frica te trage înapoi, dar frica este singurul lucru pe care poți să-l elimini. Poți face asta. Eu tocmai am făcut-o pentru tine. Ai idee câte emoții am avut? Și pe mine nimeni nu m-a auzit cântând. Nici măcar mama. Dar odată ce o faci, se simte uimitor. Ai încredere in mine."

"Ai dreptate. Pot face asta. Eu pot să o fac." Eu o aprob. "Stai, ce cântec o să cântăm?" țipă ea.

"Orice vrei. Pot cânta orice."

"Nu știu. E prea mult pentru mine ca să mă gândesc acum."

"Ce zici de "Goodnight Moon" de  Go Radio?"

"Da, iubesc piesa asta. Hai să o facem."

"Vrei să spui că într-adevăr o s-o faci?"

Ea respiră adânc. "O s-o fac!"